Prestigioșii profesori universitari dr. Radu și Liliana Moraru de la Universitatea de Artă și Design (UAD) au conferit creației lor artistice și vieții de familie un statut de ideală complementaritate. Am avut privilegiul a de a realiza un interviu cu cei doi artiști profesori universitari în ambianța inedită a Salonului 2024 al Filialei Cluj a UAPR, deschis recent la Muzeul de Artă. Discuțiile s-au concentrat pe proiectele artistice ”Ce mai face Penelopa”- design textil, sculptură şi ceramică-sticlă-metal -, și Vârsta de bronz”. Interviul a detaliat și soluțiile scenografice cu totul originale gândite de cei doi artiști pentru mari spectacole ale Operei Naționale Române din Cluj Napoca.
Prof. univ. dr. Radu Moraru: „Am expus la SALONUL Filialei Cluj a UAPR, de la Muzeul de Artă, lucrarea „EDEN„ realizată în colaborare cu soția mea, Liliana, pentru că anul acesta, în luna septembrie, am aniversat 40 de ani de căsnicie. Să știți că nu este ușor ca doi artiști să fie și două firi complementare. În general, artiștii sunt individualiști, dar nu e cazul nostru„, a explicat, pentru cotidianul „Făclia”, universitarul clujean. În „EDENUL” imaginat de Radu Moraru, ramurile Pomului Vieții (diferit de Pomul Cunoașterii Binelui și Răului) sunt păsări în zbor. Adam – trup ce resoarbe nuanțe închise de albastru -, are chipul ascuns de o vizieră. Eva – corporalitate tutelată de verdele vegetației proaspete de vară -, poartă la rândul său, un camuflaj facial, iar acoperământul auriu al sânului drept și al zonei pelviene poate sugera că ea și Adam sunt după încălcarea poruncii divine de a nu gusta roadele Pomului Cunoașterii Binelui și Răului. Esențial: din lucrarea „EDEN” de Radu Moraru lipsește șarpele….
***
Reporter „Făclia„: Domnule profesor universitar Radu Moraru, în realizarea lucrărilor artistice ați ales un anume material care să poată traduce expresiv starea lăuntrică a creației? Prof. univ. dr. Radu Moraru: Lemn, metal forjat, metal sudat, cam în aceste matariele am realizat lucrările mele „de forță”. Dar o las pe Liliana să vă relateze despre proiectul nostru cel mai important, intitulat „Ce mai face Penelopa”, lansat în 2008 și dedicat cu precădere studenților și tinerilor absolvenți ai Universității de Artă și Design (UAD) clujene, din secțiile Sculptură și Tapiserie. La Sculptură erau tinere extrem de talentate, puternice. Și ne-am gândit să asociem creații ale plasticienelor sculptorițe cu cele ale plăsmuitoarelor de ingenioase lucrări de arte decorative textile.
Prof. univ. dr. Liliana Moraru: A fost la un moment dat o dispută amicală în care s-a rostit sintagma „Hopa, hopa, Penelopa” care a sugerat, în fapt, titlul acestui program de punere în valoare a forței creative feminine. Programul s-a derulat pe parcusul a nouă ani. În fiecare primăvară am organizat o expoziție pe simezele Muzeului clujean de Artă. Am convenit să fie o dispută creativă între sculptorițe și textiliste – studentele mele. Rezultatul? Expoziții extrem de atractive, cu lucrări care au implicat o incursiune în tehnicile artelor textile: tehnica haute-lisse (la război vertical) și tehnica basse-lisse (la război orizontal), precum și tehnici de imprimare a materialelor textile: batik, apoi imprimare digitală, dar și proceduri mixte și instalații textile și scenografice. Prin tehnica împâslirii, din fibre de lână în stare umedă supuse la cald unor acțiuni mecanice, se obțin prin aglomerarea fibrelor, suprafețe textile compacte cu calități plastice specifice fibrelor naturale. Evidențiez că foarte multe studente au fost atrase de tema 3 D. Un film realizat de noi, în cadrul unui proiect minuțios elaborat, a fost proiectat la Bruxelles. La proiecția de la Academia Regală de Arte Frumoase (Académie Royale des Beaux-Arts) din capitala Belgiei, am întrebat publicul dacă îmi înțelege franceza în care fac expunerea și mi s-a răspuns că totul e perfect – „accentul dumneavoastră e același cu al unui nativ francez”.
Reporter „Făclia„: Dumneavoastră domnule profesor Radu Moraru ați susținut, în 2023, în calitate de fost rector al Universității de Arte și Design din Cluj-Napoca, un impresionant discurs intitulat ”Nimeni nu ne poate răpi Europa” – aluzie la celebrele lucrări de artă „Răpirea Europei” – viziuni ale mitului care a dat numele continentului, semnate de Tițian (1488-1576), Veronese (1528-1588), ori Rembrandt (1606-1669) –, la expoziția organizată de Muzeul de Artă din Waldviertel, Austria.
Prof. univ. dr. Radu Moraru: Expoziția a fost un proiect de anvergură, cu lucrările unui grup de artiști ai UAD din Cluj Napoca, format din 15 creatori consacrați, din care am făcut parte și eu și Liliana. Expoziția din Austria s-a intitulat „Capodopere ale artei, Muzeul de artă din Waldvierte/ MASTERpieces, Das Kunstmuseum Waldviertel” și a fost organizată cu prilejul aniversării a 30 de ani de colaborare între Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca și instituția austriacă. Liliana a expus lucrările textile în tehnica Jacquard „Fereastră” și „Oglindă” iar eu sculpturile în lemn „Flori din Grădina Semiramidei II” și „Flori din Grădina Semiramidei IV”. Da, într-adevăr am susținut o comunicare cu titlul precizat de dumneavoastră, plecând de la mitologia greacă, care o evocă pe frumoasa Europa, răpită chiar de Zeus.
Radu Moraru, „Flori din Grădina Semiramidei II” și „Flori din Grădina Semiramidei IV”
Liliana Moraru, „Fereastră” și „Oglindă”
Prof. univ. dr. Liliana Moraru: Fac o completare mică: Jacquard e un dispozitiv special al războaielor de țesut, care permite obținerea unor țesături cu legătură complicată a fiecărui fir de urzeală în operațiunea de formare a rostului. Țesătura Jacquard este cea realizată cu ajutorul acestui dispozitiv creat de mecanicul francez Joseph Marie Jacquard (1752-1834).
Reporter „Făclia„: Programul „Ce mai face Penelopa” s-a bucurat de un succes deplin. Dar și proiectul inițiat de dumneavoastră, domnule profesor Radu Moraru, într-o primă fază în 2007 și intitulat „Vârsta de bronz„ a avut, la rândul său, o derulare cu impact major.
Prof. univ. dr. Radu Moraru: În 2007 eram șeful Secției de Sculptură a UAD și după o discuție cu profesorul dr. Alexandru Păsat am decis să conferim o anvergură națională proiectului „Vârsta de bronz„, axat pe un dialog între generații de artişti tineri şi maeştri consacraţi. Inițiat, așadar, de Secția de Sculptură a UAD, cu debut public în 2007, în sălile Muzeului de Artă, proiectul a avut, la prima sa ediție, peste 60 de lucrări originale, sculpturi de mici dimensiuni în bronz, realizate de studenți, cadre didactice și artiști membri ai Filialei Cluj a UAP. În urma succesului repurtat de ediția pilot, au fost organizate, în anii care au urmat, încă patru ediții. Prin urmare, am reușit să organizăm cinci ediții ale acestui proiect, cunoscut sub numele Bienala Naţională de Plastică Mică „Vârsta de bronz„. În 2009 expoziția a reunit lucrările a 76 de artiști din generațiile 1937-1987, iar în 2011 numărul participanților a fost impresionant: 96. Ediția din 2013 a întrunit participarea a 79 de artiști, iar cea din 2015 a 77 de talentați creatori profesioniști. Îndrăzneala – riscantă sub aspectul unității stilistice -, de a organiza expoziții având ca singură temă sculptura de mici dimensiuni din bronz s-a bazat pe experiența organizatorilor și curatorilor săi (n.r.: sculptorii Radu Moraru și Alexandru Păsat), colegi de catedră și de breaslă, ambii având o vastă experiență a prelucrării bronzului, material ce a dat titlul proiectului și a constituit tema expozițiilor bienale. Trebuie să detaliem acum și aspecte inedite de scenografie și costume Liliana Moraru la Opera Națională Română din Cluj Napoca.
Prof. univ. dr. Liliana Moraru: Am început în anul 1997 colaborarea cu Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, pe vremea rectorului Alexandru Fărcaș și cu Opera Națională Română din Cluj-Napoca. La început, foarte tineri fiind, lumea s-a uitat ciudat la noi: părea că suntem prea încrezători în ceea ce vrem să facem. Dar am reușit să demonstrăm că putem fi creatori de scenografii și de costume surprinzătoare prin calitate și originalitate, pentru mari spectacole ale Operei Naționale Române din Cluj Napoca. Am început cu „Tripticul” de opere într-un act de Puccini (1858 -1924): „Il Tabarro/Mantaua”, „Suor Angelica” – povestire florentină de la sfârşitul secolului al XVII-lea, și „Gianni Schicchi” – personajul ajuns în Infern din cauza isprăvilor sale. Eu am lucrat la „Mantaua” și la „Suor Angelica”, altcineva a lucrat pentru „Gianni Schicchi”. A fost o colaborare minunată cu Academia de Muzică și continuă să fie și azi tot așa. Am lucrat foarte mult cu studenții mei, ulterior absolvenți, Ina Hudea fiind una dintre absolventele UAD formate în secția pe care o conduc.
Reporter „Făclia„: Domnule profesor Radu Moraru, un proiect artistic la care lucrați în atelier este „învăluit” sau nu de metamorfoze în etapele care preced forma finală? Când rămâneți fidel ideii dintâi? Când considerați că execuția unei lucrări este finită?
Prof. univ. dr. Radu Moraru: Întotdeauna o lucrare de artă are un punct de pornire dar ulterior pot surveni trasformări, pentru că vin și alte idei. Eu și Liliana lucrăm și împreună și separat. Ne cerem părerea dar nu ne spunem niciodată „Nu e bine”, ne spunem doar „Mai gândește-te”.
Prof. univ. dr. Liliana Moraru: Cele două culori, albastru și verde, nu sunt bine definite, nu știm dacă sunt masculin și feminin. Și albastrul poate să fie extrem de feminin. În lucrarea „EDEN”, verdele în care e tratat corpul femeii sugerează fertilitatea. Eva este precum o plantă care crește. Iar Pomul Vieții e fără șarpele pomenit în Biblie.
Prof. univ. dr. Radu Moraru: În „EDEN”, ramurile Pomului Vieții sunt niște păsări stilizate, sugerând ideea de zbor. Așadar, nu am transpus o temă biblică.
Reporter „Făclia„: Scenografii marca Liliana Moraru care au conturat noi viziuni de spectacole…
Prof. univ. dr. Liliana Moraru: Privitor la scenografia spectacolului cu „Requiem” de Giuseppe Verdi, în regia Inei Hudea, la Opera Națională Română din Cluj Napoca, e de spus că e o mare diferență între a lucra cu o machetă și a vedea obiectul pus în scenă. Apoi spectacolul cu „Nabucco” de Verdi, montat la Opera Națională din Cluj Napoca, tot în regia Inei Hudea, a fost un spectacol eveniment. A fost gata pentru reprezentații în mai puțin de trei luni, cu peste 300 de costume.
Giuseppe Verdi, „Requiem”, regia Ina Hudea, scenografia Liliana Moraru, pe scena Operei Naționale Române din Cluj Napoca. Coroana de spini suspendată, cu o lungime de 6 metri, a fost realizată de sculptorul Radu Morau 
Sculptor prof. univ. dr. Radu Moraru, Busturile Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, Universitatea „Babeș Bolyai” (UBB), etajul I. Artistul a realizat, pentru UBB, și busturile lui Lucian Blaga, D.D. Roșca, Eugeniu Speranția și Augustin Maior. Pentru Universitatea de Știiunțe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) a executat, în 2008, bustul lui Mihai Șerban, iar pentru Universitatea Tehnică, bustul lui Liviu Mânduc, în 2013. La Universitatea din Poitiers (Franța), Radu Moraru expune, din 2006, bustul lui Charles-Augustin de Coulombe (1736 -1806), fizician francez renumit pentru descoperirile sale fundamentale în domeniile electricității și magnetismului
Prof. univ. dr. Radu Moraru este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, specializarea Sculptură, promoția 1983. Doctorat în Arte vizuale, susținut în anul 2005, la UAD din Cluj-Napoca, cu teza „Arta naturii și Natura artei„. Prorector al UAD (2012-2016) apoi Rector al prestigioasei instituții clujene. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Numeroase expoziții în țară și străinătate.
Prof. univ. dr. Liliana Moraru, doctor în arte vizuale, predă arte textile la UAD. A realizat impresionante scenografii și costume pentru numeroase spectacole prezentate publicului de Opera Națională Română din Cluj-Napoca. A lansat, împreună cu sculptorul Radu Moraru, proiectul intitulat „Ce mai face Penelopa”, cu remarcabil succes de public. Distinsă, în 1993, cu Premiul UAP din România pentru design textil.
Carmen Fărcașiu