După lovitura de stat din 22 decembrie 1989, militarii transferă puterea, unui guvern nou întocmit la repezeală din câţiva aşa zişi oponenţi ai vechiului regim, oponenţi tinuţi în rezervă de serviciile secrete româneşti în colaborare cu cele străine, deoarece numai aşa se poate explica cum aceştia în ciuda opresiunii sistemului comunist, se puteau mişca liber între Washington şi Moscova sau erau ţinuţi sub protecţie, având grijă de a li se asigura pe diferite căi, cele necesare subsitenţei şi o mediatizare excesivă.
Acestui pumn de aşa zişi dizidenţi li s-au adăugat unii zurbangii căţărători pe baricadele rebeliunii iscate şi oportuniştii proveniţi din eşaloanele III şi IV a partidului comunist, elemente fără valoare, frustraţi, dornici de afirmarea, la care nu au putut ajunge în mod normal, din funcţiile minore pe care le-au deţinut în partid, ca urmare capacităţilor limitate şi a caracterului moral deficitar.
Pe mâna unor astfel de conducători, care nu aveau habar ce trebuie să facă cu puterea ce o aveau, a ajuns Țara fiind la cheremul salariaţior din ministerele a căror conducere au preluat-o.
În aceste condiţii asistăm la o disoluţie a puterii de stat, instaurându-se o dezordine care putea duce la descompunerea totală a statului român.
De această stare au început să profite duşmanii de secole a poporului român, care credeau că a sosit momentul de aşi realiza visul anacronic de a dezlipi Transilvania de trupul ţării şi a o alipi Ungariei în vederea satisfacerii dorinței fantasmagorice al ungurimii retrograde, de a realiza Ungaria Mare medievală, cum era prin secolul XIV e.n.
Aşa se face că în data de 24 decembrie ia naştere UDMR –ul organizaţie fascistă revizionistă şi iredentistă a ungurilor din Transilvania, organizaţie, care exista, cu siguranţă, înainte de lovitura de stat şi probabil activa în clandestinitate într-o altă formulă organizatorică, având în vedere rapiditatea cu care ea s-a constituit și a intrat în acțiune.
Conţinutul Platformei – Program a U.D.M.R.-ului prevedea, pentru ungurii minoritari, nici mai mult nici mai puţin, decât autonomia culturală şi locală a Transilvaniei.
Anul 1990 debutează într-un climat de nelinişte, pentru românii din Transilvania, ca urmare a evenimentelor tragice, ce au avut loc în ultimele zile a le lunii decembrie din anul precedent, când au fost schingiuiţi şi omorâţi români din judeţele Harghita şi Covasna, de presiunile exercitate de câtre unguri asupra românilor din aceste judeţe cerându-li-se să părăsească aceste locuri, de materialele de propagandă antiromânească introduse în ţară şi de de procesul de destabilizare a învăţământului românesc, prin debutul ofensivei de separare a şcolilor şi claselor mixte româno – ungurești.
Aceste acţiuni au avut câmp de manifestare ca urmare a disoluţiei statului şi incapacităţii guvernului provizoriu de a stăpâni furia oarbă a străzii bucureştene pentru a putea să se ocupe de treburile ţării deosebit de complexe ca urmare a trecerii de la un sistem social la altul.
În faţa ofensivei hungariste intelectualitatea din marile oraşe din Transilvania cu deosebire Târgu Mureş şi Cluj Napoca pe fondul disoluţiei statului, încearcă a înfăptui o rezistenţă prin organizare unor întâlniri cu menirea de a conştientiza situaţia gravă în care se găsea statul şi de a informa organele statului de pericolele ce se pregătesc în vederea destrămării României.
Urmare a acestor consfătuiri se trimit delegaţii pentru a prezenta situaţia guvernului provizoriu, conducerii armatei şi liderilor partidelor istorice ce erau în organizare.
Au fost abordaţi în această direcţie înmânându-le scrisori de atenţionare asupra acţiunilor destabilizatorea întreprinse de minoritatea ungară cu sprijinul puternic din exerior următoarelor persoane: Ion Iliescu preşedintele FSN, Petre Roman primul –ministru, Alexandru Todea episcopul greco catolic, Petru Boilă , nepot a lui Iuliu Maniu, şi lui Corneliu Coposu membru marcant al PNŢ.
Rezultatele nu sunt încurajatoare, guvernul provizoriu condus de către Consiliul Frontului Salvării Naţionale nu au vrut să conştientizeze pericolul, conducerea armatei era în derută ca urmare a divergenţelor interne apărute, partidele istorice erau în organizare, cu o ideologie anacronică înclinate spre monarhie, cu o atitudine de răzbunare, negând tot ce a creat vechiul sistem, taxându-ne ca pe nişte comunişti naţionalişti, extremişti.
Fiind respinşi de toţi cei la care am apelat pentru a interveni în reglementarea situaţiei din Transilvania ca urmare a acţiunilor destabilizatoare a ungurimii agitată puternic din exterior, de cele mai proeminente persoane din conducerea statului ungar, românii transilvăneni au trebuit să trecă la adoptarea unei forme de rezistenţă autonome.
După mai multe adunări ale unor grupuri de iniţiativă unde s-a discutat despre modul de organizare a rezistenţei românilor transilvăneni, care nu mai voiau să fie victimele unei rupturi de România aşa cum s-a întâmplat în anul 1940, la aceste întruniri în care s-a stabilit denumirea organizaţiei, s-a creionat platforma – program şi statutul unei noii organizaţii de rezistenţă și s-a trecut la înfiinţarea acesteia.
Adunările cosntituante
Astfel de adunări constituante pentru înfiinţarea organizaţiei „Vatra Românească” au avut loc mai întâi la Târgu Mureş în data de 1 februarie 1990 şi apoi independent la Cluj Napoca în 4 februarie, alegându-se dintre participanţi la aceste consfătuiri, organele de conducere a acestora, Comitetele Directoare.
Organizaţia Vatra Românească Târgu Mureş a fost înregistrată la Tribunalul din Târgu Mureş la data de 6 februarie 1990 cu program şi statut propriu iar Organizaţia Vatra Românească Cluj Napoca a fost întregistrată la Tribunalul din Cluj Napoca tot la data de 6 februarie 1990 cu program şi statut propriu, astfel că în Transilvania au luat naștere două organizaţii autonome care aveau programe şi obiective asemânătoare, situaţie care se menţine şi în prezent.
Organizarea rezistenţei româneşti sub VATRA ROMÂNEASCĂ nu a fost lipsită de importanţă deoarece acesta a fost stânca de care s-au zdrobit forţele ravanşarde ungare când au încercat în 15 martie 1990 o acţiune în forţă de desprindere a unei părţi din trupul ţării.
Scenariu de la Târgu Mureş a fost repetat după mai mulţi ani în fosta Jugoslavia unde ca urmare intervenţiei în forţă a armatei naţionale pentru a restabili ordinea, s-a reușit divizare acesti ţări, sub privirile binevoitoare chear a ţărilor care au participat după primul război mondial la înfiinţarea ei.
La Târgu Mureş forţelor iredentiste hungariste bine organizate înzestrate cu materiale contondente realizate dinainte în fabricile locale conduse de unguri, cu megafoane instalate pe clădiri prin care se coordonau mişcările maselor de demonstranţi unguri întărâtaţi, cu echipe de filmare aduse din ţări străine, pentru a arăta întregii Europe sălbăticia poporului român asupritor, au început ofensiva de ocupare a instituţiilor din oraş.
Nu au reuşit să-şi îndeplinească scenariul minuţios întocmit, datorită ripostei calme calculate a populaţiei româneşti din oraş şi din unele sate din zonă, astfel că s-a arătat lumii întregi, contrariu, forţa oarba a unei minorităţi frustrate care dorea întoarecerea la reglementările medievale de asuprire prin teroare a unei majorităţi zdrobitoare de autohtoni.
Deşi statele Europene intoxicate de propaganda revizionistă ungară susţinută de o diasporă activă, erau dispuse să dea dreptate cerinţelor minorităţi ungare, urmare puternice diligenţele facute de emisarii unguri bazate pe minciuni sfruntate, nu s- a întâmplat acest lucru datorită poziției ferme a lui Mihail Gorbaciov conducătorul de atunci al URSS-ului care s-a împotrivit solicitări imperative a președintelui Franței, Francois Mitteand, de a alipi Transilvania Ungariei
În principiu obiectivele noii organizaaţii de rezistenţă a românilor transilvăneni menționate în Statutul adoptat erau următoarele:
Vatra Românească este o organizaţie social culturală şi de atitudine civică a românilor de pretutindeni, ea asumându-şi rolul de a continua şi concretiza principiile şi ideile izvorâte din năzuinţele fundamentale ale poporului român exprimate în actele istorice ale Unirii Principatelor române din 1859 şi ale desăvârşirii statului naţional român din 1920.
Îşi propune să militeze pentru întărirea unităţii de acţiune a tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de naţionalitate, profesie, sex, confesiune sau convingeri politice.
Uniunea se pronunţă hotărât împotriva oricăror manifestări de autonomie teritorială sau de separatism.
Apără prin toate mijloacele integritatea şi suveranitatea României, apără limba română ca singura limbă oficială a statului, apără valorile culturale româneşti, recunoscând totodată, necesitatea valorificării culturii tradiţionale a minorităţilor conlocuitoare.
Vatra Românească primeşte în rândurile ei, ca membrii, toţi cetăţenii ţării, indiferent de apartenenţa lor politică sau etnică, exceptând pe acei care aparţin unei organizaţii antiromâneşti
Vatra Românească nu urmăreşte obţinerea puterii de Stat, ea ne fiind partid politic, dar îşi asumă îndatorirea, ca organizaţie de atitudine civică, să-şi exprime poziţia faţă de evenimentele politice sau sociale aflate în prim planul vieţii politico sociale a ţării la un moment dat.
Militează consecvent pentru apărarea, consolidarea şi dezvoltarea demnităţii naţionale
Cu un astfel de program sub egida Vetrei Româneşti din Târgul Mureş are loc aici în data de 8 februarie 1990 Adunarea Populară din sala Polivalentă la care participă 200 de delegaţi din întreaga ţară şi câteva sute de invitaţi.
Cu această ocazie se face cunoscută noua organizaţie de rezistenţă a românilor înfiinţată, din întreaga ţară, împotriva acţuinilor destabilizatoare ale forţelor străine ce complotează pentru distrugerea României, prezentându-se programul şi statutul acesteia.
După această adunare de la Târgu Mureş în semn de solidaritate în întreaga ţară au loc adunări de constituire a organizaţiilor teritoriale ale Vetrei Româneşti, acţiunea primind o amploare deosebită mai ales după evanimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş
Prima Conferinţă Naţională a Vetrei Româneşti
În această atmosferă de profund patriotism, în 4-6 mai 1990 a avut loc prima Conferinţă Naţională a Vetrei Româneşti la Târgu Mureş unde s-a constituit Uniunea Naţională Vatra Românească formată din cele două organizaţii înfiinţate la Târgu Mureş şi la Cluj Napoca şi din filialele a 33 de judeţe din ţară care s-au afiliat la organizaţia Vatra Românească Târgu Mureş.
Cu această ocazie au fost adoptate Programul şi Statutul Uniunii, a fost ales Comitetul Naţional de Coordonare şi Comitetul Naţional Director.
În cadrul lucrărilor acestei conferinţei s-au propus:
Declararea zilei de 1 Decembrie ca zi naţională a României
Adoptarea marşului „Deşteaptă-te române” ca imn naţional
Întreprinderea diligenţelor necesare pentru retrocedarea cștre România a Basarabiei şi a Bucovinei ca urmare declarării la nivel internaţional caduc a tratatului Ribentrop Molotov.
Uniunea Vatra Românească în calitate de societate culturală nu a participat la alegerile din mai 1990 şi nici la cele din 1992 deşi unii din membrii ei au fost nominalizaţi pe listele unor partide şi au ajuns în Parlament desfăşurând o activitate benefică în acele vremuri tulburi pentru consolidare puterii de stat şi apărarea integrităţii României
Vatra Românească se bucură în continuare de o mare simpatie având filiale în toate judeţele ţării deşi trece prin multe convulsii ca urmare luptelor interne ce se dau între două curente apărute unul de a se transforma Vatra Româneasacă în partid şi al doilea de a rămâne în societatea civilă.
Pe această temă au loc mai multe întâlniri ale Comitetului Naţional Director, nu lipsite de confruntări dure în 2 martie la Ploieşti, în 15 mai la Cluj Napoca şi în 1-2 iunie 1991 la Târgu Mureş, ajungându-se la concluzia că este bine ca pentru a avea o mai mare influenţă în conducerea ţării o parte din membrii organizaţiei UVR să se constitue într-un partid, baza rămânând să activeze în societatea civilă ca organizaţie culturală.
Partidul Unităţii Naţionale
În anul 1991 din Vatra Românească se desprind o parte de membrii care aderă la Partidul Unităţii Naţionale înfiinţat la Braşov, fomând majoritatea unui partid ce se pretindea o prelungire politică pentru reprezentare în Parlament a Organizaţiei Culturale Patriotice ”Uniunea Vatra Românească”.
În 9-11 septembrie 1993 are loc la Deva ceea de-a II.- a Conferinţă Naţională a Vetrei Româneşti.
La această conferinţă în afară de obişnuitele rapoarte asupra activităţii depuse în perioada parcursă de la ultima Conferinţă Naţională s-au adoptat modificări la statutul Vetrei Româneşti, s-au ales noile organe de conducere ale organizaţiei şi s-a înfiinţat organizaţia de copii a Vetrei Româneşti cu denumirea „Crăişorii”
Din păcate după Conferinţa Naţională de la Deva activitatea Vetrei Româneşti s-a diminuat din intensitate, aceasta şi pe fondul acţiunilor de marginalizare întrprinse de partidele Coaliţiei Democratice la care nu am avut audienţă, deşi aceste se intitulau „naţionaliste” au dus o politică antinaţională, făcând totul pentru a destrăma România.
Sub aceste auspicii are loc ceea de-a III Conferinţă Naţională a Vetrei Româneşti în data de 11 decembrie 1999 la Târgu Mureş la care participă ca invitaţi unii lideri ai P.S.D.R. în frunte cu preşedintele Ion Iliescu care ţine şi o cuvântare prin care evidenţiază unitatea de idei între programele celor două organizaţii în domeniul afirmării demnităţii naţionale şi scoatereaŢării din marasmul economic în care a fost adusă de Convenţia Democrată.
La această Conferinţă s-au adus modificări la Statutul U.V.R. ceea mai importantă fiind prevedera ca preşedinţii filialelor Vetrei Românești. din ţară să nu poată fi în acelaşi timp şi preşedinţi ai organizaţiilor judeţene a unor partide.
Ulterior și acest partid a continuat cu şi mai mare înverşunare seria trădării interesului naţional adoptând o serie de legi prin care se acordau favoruri nesperate etnicilor unguri prin Legea Administraţiei Publice Locale care introduce bilingvismul şi prin separarea şcolilor mixte româno ungare.
Evoluţia în timp a acestui fenomen a condus la slăbirea coeziunii naţionale a românilor, înstrăinarea lor de la valorile autentice ale naţiei care stau sub pavăza memoriei colective, a voinţei colective, a modelului existenţial românesc, a înţelegerii româneşti a diferenţei dintre bine şi rău, abdicarea de la obligaţia morală a fiecărui cetăţean de a nu uita niciodată ce datorează ţării şi stămoşilor lui
Anul 2000, vârful implicării în viaţa politică a ţării
Anul 2000 a însemnat anul de vârf privind implicarea organizaţiei Vatra Românească în viaţa politică a ţării având organizaţii judeţene active în fiecare judeţ, finanţarea acţiunilor întreprinse de aceste fiind realizate de către membrii şi simpatizanţii ei, precum şi din profitul unor întreprindei din domeniul economiei de stat.
În anii ce au urmat s-a înregistrat un regres în activitatea acestei organizaţii ca urmare a înfiinţării de noi patide spre care au migrat unii membri ai Vetrei Româneşti.
S-au diminuat treptat sursele de finanţare a filialelor din întreaga ţară ca urmare a falimentarii sau privatizarii unor întreprinderi de stat care mai contribuiau cu donaţii pentru susţinerea activităţilor culturale întreprinse, s-a amplificat climatul de denigrare continuă a Vetrei Româneşti prin mijlocele mass-media susţinută de societăţile antinaţionale apărute în cadrul tendinţlor globaliste ale vremii.
O cauză importantă a pierderii de influenţă a organizaţiei a fost şi îmbătrânirea membrilor, tineretul ne fiind interesat de a activa în rândurile organizaţiei întrucât organizația afost lipsită de fonduri pentru a organiza actvități culturale de amploareși nici nu a avut pârghiile necesare de influenţă pentru a-i ai plasa în servicii din aparatul administrativ sau economic de stat, la nivel de judeţe sau guvern.
Noile partide apărute în conducerea ţării fiind tributare forţelor externe nu au manifestat nici un interes pentru susţinere unor organizaţii sau partide patriotice, acestea punând ţara cu tot capitalul ei uman şi material la dispouiţia capitalului extern, cozile de topor autohtone învăţând foarte repede şi punând în practică metodele moderne de îmbogăţire rapidă pe seama vânzării bogăţiilor ţării.
Exemplul lor a fost repede preluat de către toţi cei ce aveau funcţii de conducere în întreprinderile şi administraţiile de stat, astfel că în scurt timp s-a ajuns ca acesta boală să devină endemică denumit la vremea respectivă „corupţia generalizată”
Integrarea în curentul suveranist
Anul 2025 găseşte Organzaţia Vatra Românească substanţial slăbită înfluenţa ei în conducerea treburilor de stat fiind nulă, ea fiind părăsită pe parcursul ultimilor 35 de ani de mulţi membrii cari ajunşi în funcţii de conducere au trădat ideia apărării interesului naţional în favoare unor îmbogăţiri personale.
La nivel internaţional trăim vremuri conjuncturale deosebit de importante, sistemul „globalist” de conducere a lumii s-a dovedit păgubos împiedecând progresul societăţii umane, a apărut un nou curent denumit „suveranist” care prin ideologia ce o propune poate asigura prin participare fiecărei naţiuni la concertul mondial de valori la progersul umanităţii.
În ipoteza învingerii curentului suveranist, ceace ne dorim, toate ţările lumii vor putea să se afirme prin ele însăşi prin folosirea ca vector angajarea forţelor progresiste naționale animate de dragostea faţă de ţară lor prin punerea în valoare a specificităţii fiecărui popor apelând la resursa ceea mai puternică a fiecărei naţiuni „Patriotismul” contribuind astfel la asigurarea progresului general al omenirii.
Până la decantarea formelor de organizare la nivel mondial Uniunea Vatra Românească, pentru a asigura participarea viitoare onorabilă a României la schimbul mondial de valori, va trebui să apere ideea naţională ca și până acum prin conferinţe şi publicaţii prezentând şi argumentând ştiinţific valorile culturale specifice ale poporului român cu care acesta poate contribui la realizarea unei lumi mai bune şi mai drepte.
Preşedinte U.V.R.
Ing. Ioan Traian Balotă
05.02.2025
Articolul 35 de ani de activitate a Uniunii Culturale Vatra Românească pentru apărarea deminității naționale apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
