Cătălin, file dintr-o altă poveste…
Nu știu dacă, în oastea profesionistă de astăzi mai există expresia: „ÎN ARMATĂ NU SE FURĂ, SE COMPLETEAZĂ!”. De la soldatul amărât (cu 18 lei soldă!) și până la gradatul îngâmfat, ajuns căprar ori serjent, toți completau. La „liberare” spre exemplu, ranița ucigătoare de spate, picioare și mâini avea lipsă „casca”, „lopățica Lindeman”, „foaia de cort” și vreo două încărcătoare de la mitraliera K7,62. Noaptea, „planton schimbul II”, atunci când pifanul, răpus de cele nemernicii ale unor ofiţeri miștocari își hrăneau coșmarul iubitei care, până la final, se va mărita cu altul, „bătrânii” goleau rucsacurile celor proaspăt recrutați și trimiși „să lupte” pe frontul nevăzut al dealurilor, bălților, grajdurilor… Gradații? Mai subtili, dijmuiau rația soldatului și împărțeau „plantoanele” după… contribuţia fiecăruia la bunăstarea barosanului.
Articolul Zise… Zisu apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
