joi 13 februarie, 20:00 * Sala Studio
Un titlu de Jon Fosse este extrem de ofertant și este din mai multe obiective motive. Am să le iau într-o ordine a lor, subliniind doar câ aboslut toate au importanța lor.
Încep cu autorul, Jon Fosse (n. 29 septembrie 1959, Haugesund, Norvegia), laureat al Premiului Nobel în 2023 ”pentru piesele și prozele sale inovatoare, care dau glas inefabilului”. Și Eu sunt vântul-scrisă și pusă în scenă în 2007, pentru Festivalul Internațional de Teatru de la Bergen, cu premiera în 24 mai, în regia lui Eirik Stube-face parte din categoria pieselor lui Fosse care suscită interes, dovadă punerile în scenă la Londra, Paris, Viena, Lyon, Barcelona, New York. Și acum, în acest februarie 2025, la Cluj-Napoca. Nu în ultimul rând, Fosse este o adevărată legendă în Norvegia, considerat al doilea Ibsen, sigur însă cel mai jucat dramaturg norvegian la ora actuală.După Ibsen desigur. Ar mai fi de scris și menționat faptul că este laureat al Premiului Ibsen (nu este singurul premiu obținut), c. v.-ul reținând și Cavaler al ordinului Național de Merit al franței, respectiv Comandant al Ordinului Regal Norvegian Sf. Olav, plus alte premii literar-naționale. Este autor prolific, de la romane la poezie, eseistică, dramaturgie (peste 30 piese de teatru), cărți pentru copii… Ca dramaturg a debutat cu Și nu vom fi niciodată despărțiți (1994), titlul urmat de Zi de vară, Vizită, Vis de toamnă, Cald, Umbre, Suzannah, Numele, Iarna, Fiul, Copilul, Acești ochi…
Alte două motive se regăsesc în punerea în scenă de către trupa Teatrului Maghiar de Stat clujean, una dintre cele mai performante din țară, respectiv regia lui Tompa Gabor, garanți siguri ai succesului. Și alături de experimentatul regizor se află Bocskai Gyopar (scenografia), Gyorgyjakab Eniko (mișcarea scenică), Romeo Groza (light design), Boros Csaba (muzica), Zongor Reka (regia tehnică), actorii Gedo Zsolt (Unul), Farkas Lorand (Celălalt), Kali Andrea, Kato Emoke, Kicsid Gizella, Petho Aniko, Laczo Julia, Varga Csilla.
”Cuvintele, spune Tompa Gabor, nu sunt suficiente pentru a exprima o suferință, un miracol, o mare fericire sau bucurie. Ele sfârșesc întotdeauna în clișee. Fosse spune, la un moment dat, că a scrie este echivalent cu a te ruga. În viața de zi cu zi sau în lupta noastră de a răzbi suntem ajutați de gândul că din întuneric înaintăm spre lumină. Există multe lucruri în acest întuneric, și ceea ce nu înțelegem, și toate fundăturile în care ajungem pe parcursul vieții. Din punct de vedere fizic, toți dispărem, întrebarea este dacă ne încredem în înviere”. Și tot Tompa Gabor continuă: ”Evenimentele vieții personale mi-au deturnat intențiile, apropiindu-mă de lumea de dincolo. Îmi exprim credința prin mântuire. Cei care au plecat de lângă noi sunt în continuare alături de noi. Dedic acest spectacol memoriei soției mele Tekla Tordai”.
Fosse a scris mult despre viață și moarte. Se apropie și propune fragila graniță dintre lumea de pe pământ și cealaltă lume. Astfel privite lucrurile pot afirma că Eu sunt vântul propune o inedită experiență intelectuală, la care suntem cu toții invitați să luăm parte. Și, de ce nu, să ne spunem părerile.
Demostene Șofron
Foto Biro Istvan
Articolul Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca: Premieră cu Eu sunt vântul de Jon Fosse. Regia Tompa Gabor apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
