Se apropie una dintre marile sărbători ale creștinătății: Nașterea Domnului Isus Hristos. Este momentul când gândurile se coagulează în liniște, reflecție, introspecție, regăsire. Astăzi, în diverse foruri și entități ale Uniunii Europane se vorbește cu o necamuflată emfază despre sorgintea gândirii europene: filozofia greacă, organizarea romană, influența iudaismului. Când însă se aduce în discuție conceptul „Europa Christiana” totul se poticnește, totul devine greoi și discutabil: nu cumva să tulburăm acel gelatinos „statu-quo” european, nu cumva să se ajungă la prozelitism, nu cumva să fim lipsiți de obiectivitate, nu cumva să ofensăm alte conștiințe și religii. Mai mult, actualmente se pare că discursul identitar european încearcă să dilueze până la anulare elementul creștin și axul central al acestuia, persoana lui Isus Hristos, ca Fiu al Lui Dumnezeu și element „sine qua non” al creștinismului.
Vă rugăm să accesați pagina Autentificare. Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă