Sala de concerte Heritage/ANMGD a găzduit sâmbătă 4 aprilie, două evenimente, melanj inspirat al artelor, cele ale spectacolului și cele vizuale, sculptură și muzică, unul în prelungirea celuilalt. Al doilea a fost concertul vocal-simfonic cu Requiemul de Mozart, derulat în paralel cu happeningul Lux Aeterna, din păcate nu de mulți înțeles, asupra căruia m-am oprit în articolul de luni 6 aprilie.
Primul a fost să fie vernisajul expoziției Devenire, sculptura ca drum spre lumina pascală. Șapte sculptori-Liviu Mocan, Radu Cinca, Petru Leahu, Radu Feldioreanu, Radu Pop, Bogdan Vaida, Livia Moldovan-care propun reflecții profunde asupra transformărilor interioare, asupra renașterii și speranței, teme esențiale ale acestei perioade spirituale. Iată cum foaierul sălii de concerte Heritage a devenit preț de câteva ore, o galerie a frumosului, a dialogului artistic, a întâlnirii dintre vizibil și invizibil, dintre materie și spirit.
Conceptul curatorial al expoziției Devenire se construiește în jurul ideii de transformare, parcurs de la materie la spirit, de la formă la sens. Sculptura devine un limbaj al interiorității, în care fiecare volum, fiecare textură sau fiecare gol capătă valențe simbolice.
În context pascal, această Devenire trebuie asociată cu renașterea, cu sacrificiul și speranța mântuirii. Lucrările sunt meditații asupra condiției umane și a relației cu transcendentul.
Forma sculpturală devine la Liviu Mocan un vehicul al ideilor teologice și filosofice, explorând în lucrările Ancoră aruncată în cer și Sămânță căzută între spini, teme precum credința, sacrificiul, eternitatea. Credința ca ancoră spirituală în prima lucrare. Omul între griji și tentații în a doua.
Lucrările lui Petru Leahu vorbesc despre inițiere, trecere, schimbare de sine și adevăr în Înălțare, despre flux și continuitate în Revărsare, despre axa cer-pământ ca simbol universal al echilibrului în Scriptura între CER și pământ.
Bogdan Vaida aduce prin Caut o intrare, dimensiunea experimentală, în care sculptura devine spațiu de dialog între tradiție și contemporaneitate, interes constant pentru teme fundamentale despre creație și origine.
Prezența Liviei Moldovan completează fericit discursul expozițional printr-o sensibilitate orientată spre expresivitate și gest artistic. Glasul timpului este despre istorie, memorie individuală și colectivă, în timp ce Integritate pledează pentru ideea de a rămâne uniți într-o lume tot mai fragmentară.
Radu Pop evidențiază în Scărar simbolul sacru al urcușului spiritual, efort, progres; trimiterea la Scara lui Iacov este vizibilă prin legătura cer-pământ pe care o propune.
Radu Cioca propune explorarea procesului devenirii prin fragmentare, reconstrucție și reinterpretare a materiei. Ensemble (beton, inox) pune în evidență coloana ca întruchipare spirituală a rugăciunii; lumânările de oțel reflectă cerul, ard împreună, unite într-o structură spirituală bine definită de verticalitate, bine echilibrată; este vibrație perfect orientată, care dă sens nou individului și dezvăluie Creatorul. Being Built (compozit pe bază de gips) este surprinderea unui cadru de work in progress; este o expresie încărcată a eternului ”șantier de construcție” al omenirii, spațiul în care se ciocnesc diferite utopii ale ”Omului Nou” și estetica lor propagandistică; este un mix de istorie și timp, lucrul cu timpul prin prisma istoriei artei.
Lucrările lui Radu Feldioreanu sunt abordări contemporane ale volumului, în care structura și dinamica formelor sunt esențiale. Cruce Menora este dialogul între tradiții, sugerare excelentă a unității în diversitate. Acolo de unde-i zborul fără aripi vizează depășirea limitelor umane.
Prin diversitatea vocilor artistice reunite, expoziția Devenire oferă o imagine asupra sculpturii contemporane românești, meditație colectivă și individuală deopotrivă asupra transformării, ca esență însăși a experienței pascale.
Demostene Șofron
Articolul Simeze clujene: Devenire, sculptura ca expresie a devenirii spirituale apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
