A treia zi din Săptămâna Pătimirilor stă sub semnul trădării. Iuda, unul dintre cei doisprezece ucenici apropiați ai Mântuitorului, în schimbul a 30 de arginți prețul Celui neprețuit, se face vânzător al Domnului. Motivele acestui act nu sunt enunțate în Sfânta Evanghelie. Până la urmă nici nu sunt atât de importante, pentru că trădarea lui Iuda nu este un act singular în relația omenirii cu Dumnezeu.
Istoria mântuirii oamenilor, așa cum o găsim relatată în Sfânta Scriptură, este plină de exemple de trădare, începând de la Adam și până la Iuda și chiar Petru. Această inconsecvență a omului în fața promisiunilor și a binecuvântărilor primite de la Dumnezeu este adeseori privită ca un fel firesc de a fi, ceea ce este cu totul greșit. Enunțând că trădarea face parte din firea umană face ca noi să avem o justificare și să aruncăm responsabilitatea pe Cel care a pus firea în om, pe Dumnezeu. Această zi din Săptămâna Mare ne arată că lucrurile nu sunt tocmai așa și că trădarea lui Iuda nu este un act izvorât din firea umană sau dintr-un plan mai presus de om, ci dintr-o alegere liberă.
Momentul declanșator al acestei trădări s-a consumat în casa unui fariseu, Simon, unde Mântuitorul a fost invitat să mănânce pâine. Acolo fiind Domnul Hristos „s-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui pe când ședea la masă.” (Mt. 26, 6-7). Gestul femeii a pornit o avalanșă de gânduri dezaprobatoare. Gazda L-a judecat pe Mântuitorul, îndoindu-se de sfințenia Lui iar Iuda a fost deranjat de risipă, considerând că mirul se putea vinde, pentru ajutorarea săracilor. Ambele atitudini sunt însă contrare logicii Mântuitorului care înțelege gestul femeii. Aceasta, păcătoasă cum era, a arătat dragoste față de Dumnezeu. Ea l-a perceput pe Hristos nu ca pe Cel de la care poate câștiga ceva ci ca pe Cel căruia merită să-i aduci mulțumire dezinteresat. Simon l-a invitat pe Mântuitorul în casa lui nu din ospitalitate ci ca să câștige prestigiu în societate. Iuda a purtat grija risipei nu din dragoste milostivă pentru cei săraci ci pentru că era lacom și fur.
Cum se leagă aceste evenimente, de chemarea la pocăință și întâmpinare pe care le-am auzit în zilele de Luni și Marți? Prin chemarea la dragoste. Pocăința și întâmpinarea la care suntem chemați în această săptămână trebuie să fie motivate de dragostea noastră dezinteresată pentru Hristos. Participăm la slujbele Bisericii din dragoste și nu din tradiție sau dintr-un interes social. Mai mult, nu suntem chemați la picioarele Crucii ca să-i spune noi Domnului cum să poarte suferința, cum să mântuiască lumea ci ca să-i mulțumim pentru șansa la mântuire pe care ne-o deschide prin Răstignire și Înviere. Un lucru foarte important este și acela că Domnul ne cheamă pe toți la acest drum. Nu contează cât de drepți sau păcătoși suntem, ce rol avem în Biserică sau în societate, cât de apostoli sau farisei suntem. Toți avem calea apropierii de Dumnezeu deschisă în virtutea dragostei. Vedem așadar că tocmai judecata lui Simon și trădarea lui Iuda au pornit din lipsa dragostei pentru Dumnezeu și implicit pentru semenii lor. Ei aveau doar dragoste de sine, iar atunci când cei din jurul lor nu alimentau această dragoste egoistă, care este până la urmă mândrie pură, puteau fi judecați sau trădați. Nu firea umană și nici destinul nu l-a făcut pe Iuda trădător, ci lipsa dragostei.
Pr. dr. Claudiu-Ionuț BOIA
Articolul Sfânta și Marea zi Miercuri – Iubire, judecată și trădare apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
