Președintele Academiei Române, acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop: «Pentru noi, românii, Coiful de la Coțofenești este la fel de important precum Mona Lisa pentru francezi, italieni și pentru omenire, la Luvru»
Cotidianul Făclia a adresat președintelui Academiei Române, prestigiosul istoric clujean Ioan-Aurel Pop, rugămintea de a expune un esențial punct de vedere referitor la expoziția organizată la Muzeul din Assen de către Muzeul Național de Istorie a României și Ministerul Culturii. Expoziția „Dacia, imperiul aurului și al argintului”, prezentată la Muzeul Drents din Assen – oraș cu 67.500 de locuitori, necunoscut în afara Olandei -, va rămâne în memoria colectivă prin situația catastrofală pricinuită de jaful operat barbar în ultima zi a manifestării: trei hoți au furat, în primele ore ale zilei de 25 ianuarie 2025, Coiful de aur de la Coţofeneşti – piesa centrală a expoziției -, și trei brățări de aur din cele 13 descoperite la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei. Iresponsabilitatea părții române va atrage inevitabil consecințe de ordin penal. Paradoxal, nici demisul director al Muzeului Național de Istorie a României, numit în funcție în 2010 de ministrul Kelemen Hunor, nici ex-ministrul Culturii nu își asumă nicio vină pentru dezastrul de la Assen.
Cele 673 de piese originale de valoare inestimabilă din Tezaurul României exportate temporar pentru expoziția de la Muzeul Drents au fost asigurate de o firmă de profil din Olanda cu modesta sumă de 30 de milioane de euro. Expoziția deschisă publicului între 7 iulie 2024 și 26 ianuarie 2025 nu a avut câtuși de puțin impactul de public scontat: au fost 70.000 de vizitatori în 7 luni, adică un minim stânjenitor. Imaginile video oferite de Poliția din Assen, cu trei infractori care pregătesc spargerea unui perete al clădirii, au relevat că în construcția noului corp al muzeului s-au folosit materiale fragile. Totuși, hoții au uzat de explozibil pentru a intra în incinta muzeului.
Am adresat renumitului istoric clujean Ioan-Aurel Pop și două întrebări suplimentare. Prima: De ce, după Tratatul de la Trianon (1920), România nu a revendicat de la austrieci extrem de valorosul Tezaur transilvănean descoperit în 1791 la Sânnicolau Mare (considerat a fi unul dintre cele mai importante tezaure de la începutul Evului Mediu European, format din 23 de vase de aur din secolul al X-lea), aflat în prezent la Kunsthistorische Museum din Viena. A doua: De ce România a acceptat ca Uniunea Sovietică să ne restituie doar o copie și nu originalul Tezaurului „Cloșca cu puii de aur”.
Redăm integral răspunsul oferit cotidianului Făclia de reputatul medievist Ioan-Aurel Pop, specialist în istoria Transilvaniei medievale, structura etnoconfesională a Regatului Ungariei şi Voievodatului Transilvaniei până la 1600, raporturile româno-ungare în secolele IX-XVI, geneza şi afirmarea naţiunilor medievale, istoria culturii medievale şi moderne româneşti, paleografie latină; editor de izvoare istorice medievale referitoare la Transilvania, cu deosebire la Ţara Haţegului şi Maramureş. Autor, coautor și coordonator a peste 70 de cărți, ediții de izvoare istorice, tratate și manuale universitare și a peste 500 de studii, articole, recenzii, dări de seamă, cronici, prefețe și postfețe în cărți, volume colective, reviste de specialitate și publicații de cultură.specialist:
«Se vorbește și se scrie mult zilele acestea despre coiful de aur, argint și cupru de la Coțofenești, la fel despre cele trei brățări dacice din aur masiv, toate furate dintr-un muzeu din Olanda. Este drept că aceste piese extraordinar de fine, lucrate cu atâta măiestrie, vin dintr-o lume foarte diferită de a noastră, dar o lume care ne-a precedat pe acest teritoriu, dar din care strămoșii noștri au preluat multe și ni le-au transmis și nouă în parte. Evident, despre aceste probleme v-ar putea vorbi mai în detaliu și mai argumentat arheologii și specialiștii în istoria civilizației dacice.
Eu vă pot spune câteva lucruri generale, pe care le știu istoricii și intelectualii interesați. Între cele două feluri de artefacte este o diferență cronologică de patru-cinci sute de ani, în sensul că primul obiect a fost făcut prin secolele V-IV î. Hr., iar brățările în secolul I d. Hr. Coiful a fost atribuit geto-dacilor de unii savanți, dar apartenența lui etnică nu este absolut sigură. Eu cred că l-au făcut geții care, în jurul anilor 500-400 î. Hr., erau bine organizați și aveau o civilizație proprie, influențată de lumea greacă și de cea orientală. Brățările aparțin geto-dacilor din perioada lor de glorie, când atinseseră apogeul civilizației lor, între Burebista și Decebal, mai mult spre Decebal, care a domnit între 87 și 106 d. Hr. Și coiful, dar mai ales brățările arată prezența unei civilizații superioare, comparabile cu aceea celtică din Occident, poate cea mai importantă din sud-estul Europei, dacă nu luăm în calcul lumea greco-romană, mult mai dezvoltată.
Articolul Președintele Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, reacție la pierderea coifului de la Coțofenești și a brățărilor dacice din aur: Noi am fost neglijenți și delăsători cu patrimoniul nostru național apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
