Credința și practicarea, în viața de zi cu zi, a învățăturilor Evangheliei dobândește fiecărui credincios experiența vieții în Cristos, care îl luminează și-l face capabil să aprecieze realitățile divine și pe cele umane după Spiritul lui Dumnezeu.
În conștiința fiecăruia asupra propriilor acte, personale, se recomandă evitarea faptului de a rămâne închiși în limitele unui punct de vedere individual, egoist. Suntem chemați la a ne deschide înspre considerarea binelui comun, așa cum ne învață Cristos, Învățătorul: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau;… Drepții îi vor răspunde, zicând: Doamne, când …? Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintre-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut”(Mt 25).
Biserica consideră adevăratul post ca fiind „postul total”, adică postul trupesc și cel sufletesc deopotrivă, lupta cu poftele și slăbiciunile, renunțarea benevolă la mâncare, la obiceiuri ce produc plăcere, la orice bun aparent pe care-l oferă viața, spre a le înlocui cu nevoia apropierii și cunoașterii, mai mult și mai profund, a lui Dumnezeu. Nu în ultimul rând timpul postului este timpul zidirii și restaurării relației cu Dumnezeu și cu oamenii din propria viață.
Postul cel Mare a fost considerat dintotdeauna cel mai însemnat dintre toate posturile și cel mai potrivit pentru primirea de către credincioși a Sfintelor Taine ale Pocăinței și Euharistiei, fiind un timp de curățire de păcate, de rugăciune și fapte de milostenie. Urmând calea postului ca pe un drum spiritual de penitență și purificare, de caritate și iertare, ne facem vrednici să-L primim în suflete pe Cristos Mântuitorul, Înviat.
Postul este și un act de cult, o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că presupune jertfă, renunțare de bună voie la ceva ce nu e îngăduit, o renunțare izvorâtă din iubirea și respectul față de Dumnezeu. Dar, totodată, postul este mijloc de mântuire prin exercițiul de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței.
Biserica ne îndeamnă să postim „postul cel adevărat”, bineplăcut lui Dumnezeu, și anume: înstrăinarea de răutăți, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, îndepărtarea de pofte, clevetiri, minciuni, jurăminte false ș.a. Sfinții Părinți insistă asupra acestui fapt, subliniind că postul trupesc fără cel sufletesc e lipsit de orice valoare morală. Ne amintim cuvântul Sfântului Vasile cel Mare, care spune că postul cel adevărat constă în reținerea de la cele rele: „Adevăratul post este despărţirea de răutate, înfrânarea limbii, reţinerea de la mânie, tăierea poftelor şi a defăimărilor, a minciunilor şi a jurămintelor strâmbe”. El atenționează: „Tu nu mănânci carne, dar îl mănânci pe fratele tău. Tu te reții din vin, dar nu înfrânezi zburdările trupului”; și îndeamnă: „Dezleagă toată legătura nedreptății, iartă aproapelui tău vătămările, dăruiește lui datoriile”.
Postul nu absolvă de responsabilitatea iubirii. Este trist dacă unui creștin îi lipsește empatia și grija pentru oameni din cauza unei expresii de concentrare intensă asupra lui Dumnezeu. Dragostea pentru Domnul și cea pentru semeni merg mână în mână. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de la hrăpire şi de la lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase.”
Așadar, Postul cel Mare e menit să ne îndrepte atenția asupra lui Isus, Mântuitorul, care s-a dăruit pe Sine pentru fiecare dintre noi, fiind un exemplu de urmat în a deveni asemenea Lui: unelte vii în mâna Domnului. Fie ca drumul Postului să ne conducă la practicarea faptelor de milostivire trupească și sufletească: să știm să dăruim iubire celui care nu are, grijă, celui aflat în nevoie, iertare, celui care ne greșește. Și astfel împlinind porunca iubirii, să putem și noi dobândi la încheierea vieții pământești, „Împărăția cea pregătită nouă de la întemeierea lumii”.
Pr. Florin Bozântan
Articolul Postul cel Mare, cale spre Împărăția lui Dumnezeu apare prima dată în ziarulfaclia.ro.