Lumea e o frumoasa carte, care insa foloseste prea putin celui ce nu stie sa o citeasca. – Proberb italian, 1757 Multi arunca vina pentru nenorocirea lor asupra lumii. Din cauza lumii au ajung in paragina, din cauza lumii nu au reusit sa ajunga nu stiu unde, din cauza vremii… ei bine in acest caz de cele mai multe ori nu prea avem ce comenta. Desigur, pentru a putea realiza ceva trebuie sa existe si un aer prielnic, sa ai mijloacele necesare pentru a continua, sa poti sari anumite piedici. Dar oare nu ne-am invatat noi sa dam vina pe altii pentru anumite esecuri? Si aici voi puncta tot anumite evenimente din tagma universitara: n-am luat examenul deoarece profesorul era indispus (ce-i drept se mai intampla, am vazut cu ochii mei, dar nu e regula generala); n-am luat examenul fiindca n-a vrut prostul ala de coleg sa-mi sufle (dar daca-i prost de ce i-ai mai cerut frate sa te ajute?). Nu continui pentru a nu plictisi. Dar exemple sunt, si in scoala cat si in viata… si-s nenumarate. 
Daca in loc sa cautam un vinovat cu orice pret acolo unde nu exista am incerca sa cautam o solutie, nu ar fi mai usor? Poate nu lumea e de vina pentru ceea ce noi n-am reusit, nu vremea (daca ploua) ne opreste sa mergem la o intalnire, nu din cauza colegului de alaturi picam examenele, etc. Am avut si eu momente de am clacat, dar nu a fost din cauza altora ci din cauza mea, a oboselii mele, a stressului. Si am incercat sa remediez situatia. Am picat si eu un examen (primul si ultimul), tot din cauza oboselii si a faptului ca nu am avut cand sa ma pregatesc, dar nu pentru ca nu a vrut profesorul sa ma treaca. Desigur, sunt situatii si situatii, unele in care da, nu ne putem rasuci fara sa gasim o portita care nu depinde de noi. Dar hai sa ne concentram pe a rezolva acele situatii si nu a ne plange din orice maruntis.
