Buna ziua, buna ziua, ce mai faceti? Ati merita sa va argumentez cu dovezi concrete cele ce voi spune in continuare, AM aceste dovezi, dar va propun sa ma credeti pe cuvant, doar nu va indoiti de mine: tot ceea ce cerem noi in rugaciunile noastre, daca ne este de folos, si numai la timpul cuvenit, chiar primim. Nu i-am cerut lui Dumnezeu cainicul de care scriam mai deunazi, dar nu m-ar surprinde ca rugaciunile pentru binele proprietarului casei in care cu cinste sunt gazduita si tratata, sa fi dat roade. Nu zic hop!, pana nu primesc explicit mult asteptatul acord, dar azi, intr-un moment de sensibilitate (pe care, desi mi-ar placea, iarasi nu-l voi amanunti), am auzit din partea dumnealui un fel de “mda, nu zic nu, poate…”. 
Un fel. M-a vazut intamplator in poza cu Max, catelul vizitator cu care-am ilustrat Pata de culoare si-l aud “ma, da’ frumos e, ma!”. Speculez momentul si-i arat un alt catelus pe care l-as putea, cred, avea. Ii zic ca n-am prea mult timp la dispozitie sa ma decid, ca-l pierd, dar nu intind coarda. De-acum… Ce credeti, sunt pe-aproape? Fac si eu sarbatorile ca la carte, cu brad, cozonaci, purcel si catel?
