Decembrie este prin excelență, luna programărilor baletului Spărgătorul de nuci de Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893), adaptări sau viziuni regizorale și coregrafice noi. Regie și viziune coregrafică noi propune și Jakab Melinda, nume de rezonanță prin succese profesionale la Revelația trupului, Lost in Transition, Visul unei nopți de vară, Sacre du printemps, Asterion, Mandarinul miraculos, Ora spaniolă, Copilul și vrăjile, Jesus Christ Superstar, Micul Prinț, Undeva în Europa, My Fair Lady. Titluri jucate cu săli pline, performanțe regizorale și coregrafice de vârf, așa cum este și recenta premieră cu Spărgătorul de nuci (19 decembrie 2024), la capătul unei implicări profesionale pentru care merită aprecieri întreaga echipă artistică.
”Ceaikovski se identifică cu arta baletului și feminitatea balerinelor-scrie HaroldSchonberg-Lumea baletului și atmosfera lui de catifea și aur, femeile lui frumoase, strălucirea lui, pompa și opulența lui, intrigile, legăturile cu capetele încoronate, bârfele din culise, ritmurile lui suple, lumea aceasta revine mereu în muzica lui Ceaikovski”. Ne convingem de acest lucru și în cazul celui de al treilea balet, Spărgătorul de nuci, cu premiera mondială în 18 decembrie 1892-libretul Marius Petipa, după versiunea lui Alexandre Dumas a basmului lui ETA Hoffmann Spărgătorul de nuci și Regele Șoarecilor/1816; coregrafia Marius Petipa/Lev Ivanov-, pe scena Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg. Seară în care a mai avut loc și premiera operei Iolanta, prilej pentru Ceaikovski de a scrie unui prieten: ”aparent opera a fost plăcută, însă baletul nu prea. Și ca fapt divers, în ciuda somptuozității, s-a dovedit a fi destul de plictisitor”. Tot Ceaikovski este cel care a considerat baletul ”infinit mai prost decât Frumoasa din pădurea adormită”! Ceaikovski nu avea să se bucure, din păcate, de succesul baletului în producțiile ulterioare, adaptări sau versiuni originale. Oricum privim lucrurile, recunoaștem munca unui cvintet redutabil, ETA Hoffmann-Alexandre Dumas–Ceaikovski-Petipa/Ivanov.
Cu baletul-feeric Spărgătorul de nuci intrăm în lumea copilăriei și a basmelor deopotrivă, la granița dintre realitate și vis. Povestea de Crăciun este și povestea Clarei (Marie sau Mașa în alte versiuni), fetița care-și dorește nu numai o viață de familie (Domnul și Doamna Stahlbaum/părinți; Fritz/fratele; Drosselmeyer/unchiul celor doi copii) într-o lume perfectă, ci și găsirea sufletului pereche. Visul? Visul ne poartă pașii prin Regatul Dulciurilor, spațiu al magiei și fanteziei debordante, guvernat de personaje exotice, cum sunt Zâna Fondantelor (sau Zâna Dulciurilor), cele deja familiare din dansurile de caracter (al ciocolatei/spaniol, cafelei/arab, ceaiului/chinezesc, trepak/rus). Culoare, rafinamentși grație, dinamism și energie adăgând, ordinea este aleatorie, dansul Zânei Fondantelor, dansul mirilor, Valsul fulgilor de nea, Valsul florilor, Marșul și micul galop al copiilor, Dansul păpușilor mecanice, bătălia Spărgătorului de nuci cu Regele Șoarecilor, cea a soldaților de plumb cu șoarecii, Arlechinul și Columbina, șoarecele mecanic, Crăiasa Zăpezii, lupii albi, liliecii, Dădaca, umanul valorificând la superlativ un basm actual ca subiect. Ce trezeșteinteres legitim în rândul spectatorilor, al celor mici în special.
Jakab Melinda, păstrând structura dansului clasic,reușește spectacolul care se va juca sold-out mult timp de acum înainte. Îl recomandă, ordinea este din nou aleatorie, muzica lui Ceaikovski (noutate prin folosirea celestei, a corului), regia/coregrafia–Jakab Melinda (derulare cursivă a acțiunii, foarte bună evidențiere a relațiilor interumaneși nu numai; plasticitate și expresivitate corporale, emoții, armonie, sensibilitate), costumele–Ledenjak Andrea(se poartă eleganța), scenografia–Venczel Attila(acuratețea reconstituirii spațiului specific sărbătorii Crăciunului și al celui oniric), efectele video–Torok Adam, corul–maestru de cor Kulcsar Szabolcs, Grand pas de deux–invitat de onoare Szallassy Nagy Erzebet, Orchestra (concertmaestru Barabas Sandor/Ferenczi Endre), dirijorul Horvath Jozsef(artist de sobră ținută; dirijat economicos, exact, precis, evidențiere în spiritul partiturii a bogatei și coloratei orchestrații). Nu în ultimul rând, dansatorii: Antonia Indrei/Ioana Terebesy (Clara; Zâna Fondantelor), Antonio Mon (Fritz; Spărgătorul de nuci), Bogdan Rădăcină (Prințul Spărgător), Vlad Sebastian/Florin Ianc (Drosselmeyer; Stahlbaum), Camelia Luțai (Doamna Stahlbaum), Camelia Rațiu/Andreea Popa (Dădaca; Crăiasa Zăpezii; Valsul florilor solo), Ariana Marcu (Columbina), Mihai Pop (Arlechino), Alexandru Moldovan (Șoarecele mecanic), Alin Râpă (Regele Șoarece), Sergiu Hosu/Mihai Pop/Alexandru Moldovan/Codrin Gulea (Lilieci), Oana Siminic/Kalman Robert Attila (dans spaniol), Andreea Popa/Camelia Rațiu/Camelia Luțai/Sergiu Hosu/Smaranda Ciubotariu/Andreea Ilincariu/Aurora Isvanca (dans arab), Ariana Marcu/Alexandra Nuna/Antonio Mon (dans chinezesc), Delia Ianc/Ana Shevcenko/Alexandru Moldovan (dans rusesc), tur de forță prin numărul mare și divers de roluri abordate.
Trebuie amintită în acest context colaborarea OMS cu Liceul de coregrafie și artă dramatică ”Octavian Stroia”, binevenită și benefică, excelentă rampă de lansare a tinerelor talente.
Demostene Șofron
Foto Torok Adam
