A fost o Seară Mozart din fotoliul de orchestră al Filarmonicii Moldova din Iași-director general prof univ dr Bujor Prelipcean-, alegere inspirată, pentru care, sincer vă spun, mă felicit. Am preferat orașul Junimii din mai multe motive, de artă și cultură toate, de la vizitarea Muzeului de Artă din Complexul Muzeal Național Moldova (excelente expozițiile Culorile Maramureșului/marca Traian Bilțiu-Dăncuș, expozițiile Galeria de Artă Europeană și Maeștrii artei interbelice românești), la simfonicul serii de vineri 6 decembrie 2024, asupra căruia mă voi opri în rândurile următoare.
Pornesc de la ideea cunoscută a prezențelor solistice și dirijorale ale artiștilor, la general vorbind, mai repede pe alte scene lirice sau de concert din țară sau de peste hotare decât pe cele locale. Apoi, prezența într-o sală de concert dă alte dimensiuni actului artistic decât vizionarea unei înregistrări. Care are și ea, avantajele ei, dar nu poate integra spectatorul în atmosfera serii respective.
Despre dirijorul Matei Pop (conf univ dr ANMGD Cluj-Napoca) am avut ocazia să consemnez succese dirijorale la pupitrul Orchestrelor Simfonice Danubia (Budapesta), Savaria (Szombathely), ”Serghei Lunchevici” (Chișinău, Republica Moldova), la pupitrul Orchestrei de cameră a Radiodifuziunii din București, a celei Naționale Teleradio-Moldova (Chișinău), respectiv Orchestrelor Operelor din Ruse, Burgas, Stara Zagora (Bulgaria). Se adaugă lor colaborările de succes cu Alexandru Tomescu, Gabriel Croitoru, Cristina Anghelescu, Ioana Goicea, Horia Mihail, Daniel Goiți, Viniciu Moroianu, Octavian Lup, Ștefan Cazacu, Adela Zaharia, Kele Brigitta, Aura Twarowska, Ștefan Ignat, Mircea Sâmpetrean… și, cu seara zilei de 6 decembrie, flautistul Ion Bogdan Ștefnăescu, solist al Filarmonicii George Enescu din București, profesor univ dr la Universitatea de Muzică din București.
Programul de concert al Serii Mozart a fost unul pretențios, deschidere cu Uvertura Cosi fan tutte (compusă între 1789 și 1790), urmată de Concertul nr 2 pentru flaut și orchestră în re major KV 314 (1777) și Simfonia nr 40 în sol minor KV 550 (1788), program de o complexitate aparte, având în vedere istoricul pieselor. Abordare a lor sub semnul calității artistice a trio-ului Orchestră-dirijor-solist.
Ion Bogdan Ștefănescu (n. 1969) are o carte de vizită de apreciat, activitatea solistică debutând la 14 ani (1983), pe scena Ateneului Român, plusul venind din numeroasele și alesele prezențe naționale și internaționale, înregistrări radio și tv, cărți, repertoriu, premii.
Ca solist al Concertului nr 2 pentru flaut în re major KV 314–Allegro aperto; Adagio ma non ; Rondeau/Allgero-și al unui bis-ce a generat multe, foarte multe aplauze-Fantasia-Flamenco de Herman Beeftink-Ion Bogdan Ștefănescu și-a asigurat locul în inimile ieșenilor. Acuratețea sunetului (flaut Muramatsu 18k), expresivitatea imprimată fiecărei note, eleganța frazării, catiofelarea sunetului în piano/andante și moderato, virtuozitatea interpretativă, colaborarea cu dirijorul și Orchestra, vorbesc despre un interpret deopotrivă versatil și sensibil, cu un stil propriu de abordare a fiecărei piese în parte. Iau în considerare și bogatul colorit timbral și armonic al flautului, tușeul când colorat-când viguros, simțul nuanțelor… În concluzie, Ion Bogdan Ștefănescu trebuie văzut și ascultat și pe scena Filarmonicii Transilvania. Cu siguranță va intra și în inimile clujenilor.
Simfonia nr 40 în sol minor KV 550–Allegro molto; Andante; Menuetto/Allegro; Finale/Allegro assai-este o altă dovadă a excelentei colaborări pe axa dirijor-Orchestră, cu răspunsuri prompte și precise intențiilor dirijorale. Matei Pop a optat pentru versiunea a doua a Marii Simfonii în sol minor, în care concepția dirijorală accentuează clasicismul și romantismul scriiturii. Cele două își dau fericit mâna, colaborează perfect, oferind imaginea unui surprinzător alt Mozart. Lucru care se poate spune și despre Simfoniile 39 și 41 ”Jupiter”, toate compuse în 1788. Mozart deschide calea romantismului. Să revin la nr 40, construcție viguroasă și judicioasă a sonorităților și a planurilor mari ale Simfoniei, robuste, tonice, sub lupa echilibrului instrumental și a calității sunetului. Varietatea resurselor timbrale și orchestrale, invențiile melodice construite în jurul unei idei recurente vizează stări sufletești contrastante, pasiune și durere la granița dintre lumină și întuneric. Mozart, reiau ideea, deschide cale romantismului. Nu întâmplător, Simfonia 40 rămâne una dintre cele mai populare simfonii mozartiene. Afirmație susținută și de eleganța dar și de fermitatea gestului dirijoral, la pupitrul remarcabilei Orchestre a Filarmonicii Moldova.
Demostene Șofron
Iași, 7 decembrie 2024
