Din sala de concert se vede cu totul și cu totul altfel. În fața noastră-intră în cronică un bun prieten, C. P.-un cuplu (30+), fără inhibiții, schimba sărutări cam tot la 3, 4 minute, pe toată durata concertului. Mai lungi, mai scurte, contează prea puțin. Anunțau o lungă și fierbinte noapte de Valentine.
Un concert rock simfonic poate fi organizat oricând, nu este nevoie de Valentine s Day. Concerte de profil organizează Royal Philharmonic Orchestra, The Rock Orchestra (aceasta din urmă pusă pe picioare de producătorul și impresarul Nathan Reed), exemplele sunt numeroase. Cert este că în această familie un loc distinct ocupă și Filarmonica Transilvania, dar și Filarmonicile din Craiova, Arad, Tg Mureș, exemplele sunt multe și în țara noastră. Adevărul este că o seară de rock simfonic umple sala de concert. Cum a fost și sala Colegiului Academic la concertul Orchestrei și Corului/dirijor Maestrul Cornel GrozaFilarmonicii Transilvania, plus invitații, vineri 7 februarie.
Dirijorul Remus Grama caută să creeze o atmosferă de concert cât mai relaxantă, în care fiecare spectator să se simtă bine. Numai că…Cu tot respectul pe care îl am pentru dirijorul Remus Grama, sunt momente în care prezentările D-Sale depășesc cadrul decenței. Fiind și o scenă de concert, nu văd ce loc au trimiterile la gusturile culinare, la băutura preferată, la onorariul pus la bătaie în cazul scurtelor sesiuni de Q&A, misoginismul, bancurile…Am văzut spectatori deranjați de neinspiratele completări puse în discuție, câțiva chiar interpelându-mă la final de concert. Îi înțeleg, le dau dreptate.
CORSO/Arad-Cosmin Harbei/ch; Luci Chîrlan/voce; Sergiu Nădăban/drums; Cristian Deac/bass; Alex Popa/percussion-a fost SGStar-ul serii. Au avut momente bune și mai puțin bune. Cosmin și Luci au cântat fals, o spun cu mare regret, și ajunge să dau doar două exemple, Eleanor Rigby, Nothing ElseMatters. Sonorizarea a lăsat de dorit, lucru remarcat de mulți alți spectatori.
Ce a fost bun atunci? Orchestra și Corul Filarmonicii clujene și-au respectat blazonul. Bun a fost și programul de concert, cu regretul de a nu fi avut un caiet de sală, necesar în acest caz. Nu e mai puțin adevărat, dacă nu e Beethoven, Mozart, Mahler, Bruckner, Ceaikovski…, nici caiet de sală nu e. deși fiecare piesă în parte are o istorie a ei, compozitorii și textierii trebuie și ei cunoscuți. Și dacă tot nu a fost un caiet de sală, voi face eu scurtele prezentări. Încep cu Bitter Sweet Symphony, piesă a trupei britanice The Verve, piesă lansată la 16 iunie 1997 * Zori de ziși Fata verde sunt semnate Phoenix; Fata verdedatează din perioada în care Phoenix era interzisă în țară, începând cu 1974, trupa continuând să cânte cu toată opoziția regimului! * Happy Ending îi aparține insolitului Mika; piesa a fost lansată la 15 octombrie 2007, ea făcând parte de pe albumul Life in Cartoon Motion * Secret este piesă a trupei arădene Corso * Sound of Silence poartă alte două mari semnături, Paul Simon și Art Garfunkel; a fost lansată la 19 octombrie1964, succesul fiind imediat, piesa menținându-se în Top-Ten-ul multor țări, Australia, Austria, japonia, ex-RFG… * Always with Me, Always with You ne duce la Joe Satriani, piesă în si bemol major, cu o structură simplă, prezentă pe albumul Surfing with the Alien, 15 octombrie 1987 * Kashmir înseamnă Led Zeppelin, piesă lansată în 1975, prezentă pe albumul Physical Graffiti; două nume de referință trebuie reamintite: Jimmy Page și Robert Plant * Paradise este compusă de Meat Loaf, lansată în 1977 (potrivit altor surse în 1979), albumul Bat Out of Hell * Message in a Bottle duce la trupa rock britanică The Police, cu alte cuvinte, la Sting * Robbie Williams a fost prezent prin Supreme, de pe albumul Sing When You Are Winning, 11 decembrie 2000 * Eleanor Rigby poartă o altă mare semnătură: Beatles, albumul Yellow Sumarine, 1966; este o poveste tristă, despre singurătate * Adagio în sol minor de Tomaso Albinoni, are o poveste interesantă, nu intru în amănunte; pot doar spune că transcripția este grosolană, groaznică, departe de finețea piesei în sine; transcripție rușine pentru orice sală de concert * Nothing Else Matters aparține trupei Metallica, compozitor James Helfield. Iată câte date pot apărea într-un caiet de sală!
Acesta a fost programul de concert, interesant ca piese propuse, toate având susținerea unor texte ușor de memorat și de cântat.
Ca o concluzie, nu a fost totuși o seară nereușită. Au fost însă lucruri în plus, care pe viitor ar trebui evitate. O scenă de concert rămâne o scenă de concert, scenă a decenței oratorice și interpretative. Cam atât am avut de spus despre concertul serii de vineri 7 februarie.
Demostene Șofron
Foto Cristina Rădulescu
Articolul Din fotoliul de orchestră: Rock simfonic, amestec de muzică, shaormă, pepsi, onoraiu pus la bătaie… apare prima dată în ziarulfaclia.ro.