Colaborările artistice internaționale au devenit în ultimele decenii, spațiu fertil pentru dialog cultural, programe și interpretare de vârf. Un exemplu elocvent îl constituie întâlnirea dintre dirijorul britanic Paul Mann, soprana americană Melody Moore și pianistul francez Christophe Alvarez, , trei personalități distincte care, împreună, au construit o sinteză artistică remarcabilă vineri 27 martie. Cu încă o necesară subliniere, toți trei sunt stabiliți la Cfluj-Napoca.
Cei trei artiști provin din contexte culturale diferite. Paul Mann este recunoscut pentru rigoarea cu care pregătește fiecare concert, pentru claritatea stilului dirijoral, pentru viziunile dirijorale echilibrate și nu în ultimul rând, pentru atenția acordată detaliului orchestral. Melody Moore, soprană cu o carieră internațională solidă, aduce pe scenă expresivitatea, combinația de forță dramatică și sensibilitate lirică. Christophe Alvarez se remarcă prin rafinamentul și subtilitatea pianistică franceză, cu accent aparte pe culoare și nuanță. Revin la colaborarea scenică a concertului vocal-simfonic cu piese de Maurice Ravel și Dmitri Șoștakovici. Context în care Paul Mann reușește să creeze un cadru coerent în care vocea lui Melody Moore și pianul lui Christophe Alvarez s-au dezvoltat în mod organic. Și pot afirma că această colaborare este și rămâne un exemplu relevant de sinergie artistică internațională. Plusul vine din diversitate, sursă esențială de creativitate.
Concertul pentru mâna stângă în re major M 82 de Ravel este una dintre cele mai originale creații ale repertoriului pianistic. Departe de a fi doar o demonstrație de virtuozitate tehnică, concertul propune o lume sonoră densă, deopotrivă întunecată și profund expresivă, în care pianul pare să depășească limitele fizice ale interpretului. Christophe Alvarez stăpânește remarcabil echilibrul dintre forță și subtilitate. Stilul său se regăsește în modul în care își contruiește discursul muzical, frazare amplă, sonoritate atent controlată, linia melodică rămânând clară chiar și în pasajele de mare densitate armonică. Interpretarea pune în valoare caracterul dramatic al lucrării, în special în introducerea orchestrală și în dezvoltările tensionate care urmează, distincția făcând-o pasajele lirice tratate cu finețea care amintește de rafinamentul stilistic al compozitorului. Christophe Alvarez nu oferă numai o demonstrație de virtuozitate. Construiește o autentică narațiune muzicală, în care tensiunea, misterul și lirismul se împletesc într-un discurs coerent și captivant, ce evidențiază și genialitatea lui Ravel, și personalitatea distinctă a pianistului francez.
Interpretarea sopranei Melody Moore a ciclului Șeherezada, trei poeme pentru voce solo și orchestră M 41 de Ravel-Asie, La flute enchantee, L indifferent-a fost o incursiune captivantă într-un univers sonor exotic, plin de culoare și sugestie poetică.
Compus pe versurile lui Tristant Klingsor, Șeherezada evocă un Orient imaginar, filtrat prin sensibilitatea impresionaistă a lui Ravel. Cele trei poeme cer nu doar o tehnică impecabilă, ci și o capacitate subtilă și rafinată de a sugera stări, imagini, atmosfere. Și Melody Moore reușește, lectura ei la Șeherezada confirmând afinitatea pentru stilul lui Ravel, claritate, rafinament, culoare timbrală. În Asie, vocea amplă și bine controlată susține frazele lungi și arcuite, în timp ce nuanțele dinamice crează impresia unei călătorii încărcată de mister și melancolie, dorință de evadare și fascinație pentru necunoscut, elementele esențiale ale textului. La flute enchantee este adaptarea timbrului către o expresivitate mai intimă. Linia vocală este delicată, aproape șoptită, finețea frazării sugerând o atmosferă nocturnă și senzuală. În fine, L indifferent este o piesă enigmatică, la care ambiguitatea emoțională este esențială, abordată cu o eleganță reținută, ce lasă muzica să sugereze tensiunea interioară. Melody Moore a impresionat și impresionează prin inteligență muzicală și sensibilitate, atu-uri grație cărora a oferit celor prezenți-sala a fost din nou plină-o experiență poetico-muzicală de mare, mare finețe.
Arhitectura sonoră a Simfoniei nr 4 în do minor op 43 de Șoștakovici-Allegretto poco moderato-Presto; Moderato con moto; Largo-Allgero-este una dintre cele mai complexe și tensionate construcții din repertoriul simfonic al secolului XX, de o claritate structurală remarcabilă în lectura dirijorului Paul Mann. Lucrarea, una dintre cele mai îndrăznețe creații ale lui Șoștakovici, bazează pe contraste extreme, de la mase orchestrale monumentale la pasaje de o fragilitate frapantă. Mann evidențiază această dualitate printr-un control riguros al dinamicii și al echilibrului timbral, permințând fiecărui strat sonor să se distingă, fără a se pierde coerența ansamblului. Acumulările sonore sunt contruite gradual, cu o precizie arhitecturală, o formă continuă de expansiune sonoră evidențiată de detalii orchestrale, de intervențiile incisive ale alămurilor, dar și de liniile tensionate ale coardelor. Finalul, amplu și ambiguu, este tratat de Paul Mann nu o ca o rezoluție triumfală, ci ca o disoluție controlată materiei sonore, unde tăcerile și rezonanțele devin parte integrantă a arhitecturii sonore. Paul Mann accentuează nu numai monumentalitatea simfoniei, ci și logica internă subtilă care o susține, transformând-o într-un edificiu sonor deopotrivă impresionant și profund neliniștitor, dovadă a înțelegerii profunde a universului emoțional al lui Șoștakovici. Rezultatul este o experiență muzicală intensă, care transmite atât dramatismul istoric al lucrării-lucrarea a fost retrasă de compozitor înainte de premiera din seara zilei de 11 decembrie 1936-, din cauza presiunilor politice, cât și relevanța sa contemporană.
Paul Mann, prin combinația de rigoare tehnică și sensibilitate artistică, prin repetiții bine structurate și o comunicare eficientă, a creat o atmosferă de încredere, în care instrumentiștii Orchestrei Filarmonicii Transilvania au performat la cel mai înalt nivel posibil. Rezultatul se regăsește într-un sunet omogen, energic, profund, care a valorificat din plin potențialul real al membrilor Orchestrei. Și fără exagerare, a fost concertul vocal-simfonic care ar treebui să-și găsească locul de drept în transmisiile canalelor Mezzo sau/și Medici.
Demostene Șofron
Articolul Din fotoliul de orchestră Confluențe artistice pe scena Filarmonicii Transilvania apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
