Narghileaua dupa cum bine stim cu totii este un dispozitiv de fumat al tutunului. Dar originea acestuia este diferita de ceea ce cunoastem cu totii astazi ca fiind narghilea. Primele versiuni ale acestui instrument erau realizate dintr-o nuca de cocos in care era infipt un tub. Acestea au aparut in nordul Indiei, la granita cu Pakistan.
Primele narghilele erau folosite pentru fumatul opiului si al hasisului de catre calugarii care astfel intrau in transa si puteau medita mai usor sub influenta acestor droguri. Obiceiul de consum al narghilelei s-a raspandit si in restul Orientului Mijlociu, iar cu timpul opiul si hasisul au fost inlocuite de tutun. Intre timp, nuca de cocos a fost inlocuita de boluri de ceramica. Odata cu timpul au aparut in procesul de productie al narghilelelor si materiale cum ar fi alama si sticla, acestea devenind din ce in ce mai sofisticate.
Odata cu aparitia Imperiului Otoman, Europa a gustat prima data dintr-o narghilea. Pe vremea aceea, consumul acestora era rezervat doar persoanelor de rang inalt, narghilele insasi fiind foarte scumpe. Europenii au apreciat atat de mult acest obicei al demnitarilor otomani incat au inceput sa isi comande si ei narghilele. Producatorii acestora au inceput sa le orneze cu materiale din ce in ce mai scumpe pentru a satisface nevoile clientilor din noua piata. Avand in vedere faptul ca Europenii dispuneau de sume foarte mari de bani, iar cererea de piata era enorma, narghilelele au devenit foarte scumpe si luxoase, unele fiind decorate cu pietre pretioase, iar pentru vasele de apa folosindu-se sticla de cea mai inalta calitate si pictata de artisti celebrii.
Cu timpul pretul narghilelelor a scazut, iar acestea au devenit accesibile si proletariatului. Aromele care sunt introduse in tutun fac ca narghilelele sa fie preferate atat de fumatori cat si de nefumatori. In prezent, aceasta metoda de consum al tutunului este una dintre cele mai populare, fiind apreciata in intreaga lume.
