Sub o fereastră luminată festiv am observat, ghemuită, o umbră. Era singurătatea. Nu-i așa că ori de câte ori se apropie sărbătorile ceva în noi revine dureros? Am văzut serile acestea suflete pustii, ca niște năluci, stând ascunse sub cetina unui brad, la marginea orasului, așteptând parcă un miracol. Niciodată singurătatea nu doare mai tare ca de sărbători.
Continuarea articolului este disponibilă doar pentru abonați…
Vă rugăm să accesați pagina Autentificare. Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă
Vă rugăm să accesați pagina Autentificare. Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă
