Banca Națională a României lansează în circuitul numismatic o monedă din aur menită să promoveze unul dintre cele mai importante tezaure descoperite pe teritoriul județului Cluj.
„Începând cu data de 16 decembrie 2024, Banca Națională a României lansează în circuitul numismatic o monedă din aur cu tema Istoria aurului — Tezaurul de la Apahida”, se arată în circulara BNR.
Moneda are valoare nominală de 10 lei, greutate de 1,224 grame și diametru de 13,92 mm.
„Aversul monedei prezintă o cataramă din Tezaurul de la Apahida, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „10 LEI”, stema României și anul de emisiune „2024”. Reversul monedei redă două aplice de șa, în formă de vulturi, și inscripțiile „TEZAURUL DE LA APAHIDA” și „ISTORIA AURULUI”. Monedele din aur cu tema Istoria aurului — Tezaurul de la Apahida au putere circulatorie pe teritoriul României iar lansarea în circuitul numismatic a acestor monede se realizează prin sucursalele regionale București, Cluj, Constanța, Dolj, Iași și Timiș ale Băncii Naționale a României.
La Apahida s-au descoperit pe rând, în 1889, 1968 şi 1979, trei morminte princiare atribuite neamului germanic al gepizilor, goților sau alanilor. Descoperirea primului mormânt, cel din 1889, a fost făcută în timp ce se lua pietriş dintr-o zonă mărginaşă a Apahidei. O parte din inventar a fost recuperată pentru Muzeul Transilvan, de către H. Finàly, iar alte două piese (inelul sigilar cu monogramă şi un pandantiv cu clopoţei) au apărut în 1897, pe piaţa comerţului cu antichităţi, fiind achiziţionate de Muzeul Naţional Ungar. Din inventarul mormântului s-au păstrat mai multe obiecte de aur, o fibulă cruciformă cu butoni în formă de ceapă, o brăţară cu capetele îngroşate, trei inele, o cataramă de centură şi o a doua cataramă mai mică, cinci pandantivi cu clopoţei, două căni de argint, o bandă de aur şi mai multe aplice, folosite probabil pentru ornamentarea sau repararea unor vase. Cea de a doua descoperire a fost făcută, tot întâmplător, în luna octombrie a anului 1968, de muncitorii care săpau groapa de fundaţie a unui stâlp de înaltă tensiune. În primă instanţă, din groapă au fost adunate piese de aur cu o greutate totală de cca. 900 g, din acestea autorităţile reuşind să recupereze anul următor, în februarie, când s-a aflat de descoperire, doar cca. 800 g, restul fiind transformat probabil în bijuterii moderne. De această dată însă, tot norocul a făcut ca groapa stâlpului de înaltă tensiune să distrugă doar partea superioară a mormântului, partea inferioară a acestuia putând să fie cercetată arheologic, cu ocazia săpăturii de control efectuată în luna mai a anului 1969. Din inventarul mormântului s-au recuperat, din partea superioară, distrusă de groapa stâlpului de beton, garniturile a două „gentuţe”, 15 piese de joc, câteva piese care ornamentau probabil mânerul şi teaca unei spade. În partea inferioară, cercetată arheologic prin săpătura de control, s-au descoperit un pahar de sticlă, două catarame de aur încrustate cu granate, jumătatea inferioară a lamei spadei şi, de pe o suprafaţă de cca. 30×40 cm, deasupra şi alături de laba piciorului drept, probabil, iniţial închise într-o lădiţă de lemn cu ferecături de fier, mai multe zăbale şi accesorii de harnaşament. Piesele recuperate de Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca au fost transferate apoi la Bucureşti, cu ocazia înfiinţării, în 1971, a Muzeului Naţional de Istorie a României. În anul 1979, hazardul îşi mai spune odată cuvântul, un copil de 6 ani descoperind o cataramă mare de aur, în pământul excavat cu ocazia construirii clădirii poştei din localitate. Catarama reprezintă singura piesă păstrată dintr-un al treilea mormânt, a cărui existenţă este sugerată şi susţinută de prezenţa în zonă a celorlalte două complexe. Piesa a fost preluată în 1980 de Banca Naţională a României, iar în 2002 a fost transferată la Muzeul Naţional de Istorie a României. În momentul de faţă tezaurul conţine 110 obiecte din aur şi almandine, două zăbale din fier, argint, aur şi almandine, un vârf de lance acoperit cu o foaie de aur, un pahar cu legături de aur. Aplicele sunt în formă de scut heraldic, cu o coroană stilizată şi două capete de vultur cu ciocul mult alungit şi încovoiat (27 bucăţi). Faţa aplicelor este împărţită în casete celulare cu pereţii ondulaţi, umplute cu plăcuţe de almandin; în centru, o plăcuţă mare, verde, de sticlă. Sunt prevăzute cu mai multe cuişoare de aur, nituite, cu care erau fixate pe un suport de piele. Înălţime-3,50 cm; lăţime-3,80 cm; grosime-0,60 cm; greutate-între 16,580 şi 36,685 g; greutate totală-579,865 g.. Rozete cu bulb central sunt 29 bucăţi diferite. Dintre acestea, cele mai frumoase şi mai fastuoase exemplare sunt cele patru rozete mari şi altele trei, mijlocii. Toate au o placă-suport, gen casetă, umplută cu o pastă albă pentru consolidare; de formă circulară, cu marginile subliniate de o sârmă crestată (granulată) de aur. În centrul rozetei este fixat un bulb semisferic, cu suprafaţa împărţită în celule longitudinale, cu pereţii ondulaţi, umplute cu almandine, ca şi cele ale plăcii-suport. Rozetele mari au următoarele dimensiuni: înălţime-3,20 cm; diametru-6,20 cm; grosime (placă)-0,90 cm; greutate-între 84,950 şi 124,800 g; greutate totală-444,565 g. Rozetele mijlocii au următoarele dimensiuni: înălţime-2,30 cm; diametru-4,20 cm; grosime (placă)-0,50 cm; greutate-31,755 ; 38,050; 40,855 g. Mai sunt cei doi vulturi votivi, priviţi din faţă, cu aripile strânse. Sunt realizaţi dintr-o placă groasă, bombată la mijloc, pe care sunt sudate casete celulare, cu pereţii ondulaţi, umplute cu almandine fixate pe un suport de pastă albă. Vulturii au ciocul lung şi încovoiat, cu capetele întoarse astfel ca să privească unul spre celălalt; ochii sunt marcaţi cu mici perle de coral. Ghearele sunt redate prin almandine alungite, cu striuri longitudinale (înălţime-11,40 cm; lăţime-5,80 cm; grosime-0,50 cm; greutate-75,590 şi 77,520 g.). Placa ornamentală este alcătuită din trei subansamble, în formă de coroană stilizată, plată, cu suprafaţa împărţită în caste celulare imitînd un fagure. Marginile sunt subliniate de un şir de perle de almandine. Suprafaţa laterală este şi ea împărţită în casete celulare, cu pereţii ondulaţi, placate cu almandine (înălţime-5,80 cm; lăţime-18,20 cm; grosime-0,70 cm; greutate-195,890 g.). Cataramele mari (2 bucăţi; mai sînt şi altele, mai mici, nesemnificative), lucrate după acelaşi principiu al casetei împărţite în celule cu pereţii ondulaţi (la una lipseşte placa). Cele două părţi ale acestora, placa şi inelul, au forme simetrice, semicirculare, bogat împodobite cu plăcuţe sau perle de almandin. De o mare fineţe sunt baghetele cu crestături transversale fixate pe suprafaţa laterală a plăcilor sau pe spinii cataramelor. Atragem atenţia asupra motivului cruciat din centrul plăcii întregi, marcat cu plăcuţe vitroase verzi. Catarama întreagă are următoarele dimensiuni: Diametru placă-4,30 cm; diametru inel-4,80 cm; greutate-267,477 g.. Catarama fără placă are dimensiunile de: Diametru maxim-5,70 cm; diametru minim-3,30 cm; greutate-93,970 g.. Zăbale (două exemplare) sunt lucrate din fier, cu extremităţile cilindrice placate cu argint aurit şi împodobite cu cîte trei casete trilobate cu almandine. În prelungirea acestora erau montate pe un suport dur tuburi inelate din foaie de aur modelată „au repousse” (lungime-16,80 cm; lăţime-13,00 cm.). Vasul de sticlă, de forma unei cupe fără suport, cu medalioane adâncite. Spre gură are o legătură ovală din plăcuţe de aur prinse între ele cu nituri mici (înălţime-16,70 cm; diametru la bază-3,80 cm; diametru la gură-12,00 cm.
