În urmă cu câteva zile, un cititor mă întreba care este legătura dintre alimentație și schimbările climei. Se referea la o mențiune făcută de mine într-un articol anterior. Răspunsul este dificil chiar și într-o formă sintetică, necesitând explicarea unor noțiuni precum sistemul alimentar și locul omului în labirintul nutrițional.
Sistemul alimentar cuprinde toate activitățile umane corelate cu hrana, de la producție la consumator. Este vorba despre:
*Producția alimentară care se face în agricultură, zootehnie, piscicultură, fermele avicole, în gospodăriile domestice sau prin vânătoare.
*Produsele rezultate sunt preluate de industria alimentară, unde se prelucrează specific (ex. cerealele devin faină), se procesează, ultra procesează (făină devine parte din produsele depozitare.
*Toate alcătuiesc oferta alimentară sau ambientul alimentar care definește domeniul comercial, cu toate formele lui de informare (ex. inscripțiile de pe ambalajul alimentelor) și de promovare competitivă (ex. diversitatea prezentării și a reclamelor).
*Omul în calitate de consumator se găsește în fața unei imensei oferte, nu întotdeauna sănătoase, trebuind să selecteze alimentele pe care urmează să le cumpere pentru a fi pregătite și consummate.
*Pregătirea alimentelor pentru consum, adică gătitul, cuprinde toate formele de gastrotehnie tradiționala și modernă, prin care alimentele devin mâncarea noastră cea de toate zilele. Adesea gătitul clasic este înlocuit cu încălzirea alimentelor pre-preparate sau prin sistemul de catering.
*Meniul reprezintă porțiile și proporțiile planificate spre a fi consumate sub forma celor trei mese tradiționale, mic dejun, prânz, cină și a gustărilor opționale.
*Consumul propriu-zis are loc acasă, la restaurant, în cantinele din școli sau în cadrul instituțiilor. Se mănâncă pe stradă, în mijloacele de transport sau sălile de spectacole (!!). Nu toate au aceeași valoare raportată la sănătate.
*În timpul pregătirii și consumului are loc și risipa alimentară, adică acumularea și debarasarea resturilor alimentare. Fenomenul este cunoscut de mult, fiind oarecum firesc până la anumite limite. Când acestea se depășesc, resturile alimentare se transformă în depozite masive de unde se emană gaze (metan), participând astfel la dezechilibrarea ecologică. Iată o parte din răspunsul la întrebarea cititorului.
Acesta ar fi drumul alimentului „de la fermă la farfurie”, în cadrul sistemului alimentar. Fiecare etapă este alcătuită din altele intermediare, numeroase și foarte importante. Principalii factori care influențează producția și oferta alimentară sunt cei
economici, politici, comerciali. Consumul este controlat de factorii fiziologici, psihologici, culturali, educaționali, dar și de cei legislativi, sociali, economici și mediul de afaceri. Toți factorii se găsesc într-o conexiune complexă. De exemplu, producția de alimente ultraprocesate produce creșterea consumului care, la rândul său, stimulează producția!
Buna funcționare a sistemului alimentar este un factor major în determinismul siguranței alimentare (hrana suficientă și accesibilă) și nutriționale ( alimentele accesibile să fie de calitate) a sănătății omului și ecosistemului. Aceste aspecte vor fi prezentate în numerele viitoare.
Profesor emerit dr. Nicolae Hâncu
Universitatea Iuliu Hațieganu
Rețeaua privată de sănătate Regina Maria