O coadă respectabilă, în lungime și consistență. Unul mai vârstnic, burtos, cu bocanci uriași, la unul dintre ei șiretul desfăcut, atârnând ca o râmă epuizată, mormăie ceva, apoi repetă, îndeajuns să fie auzit:
– Știam eu, am zis, uite că începe! Lipsuri, boale, foamete… Privește triumfător în jur. Unul, tot vârstnic, din rând îi spune:
– Știi la ce se stă la coadă?
Continuarea articolului este disponibilă doar pentru abonați…
Vă rugăm să accesați pagina Autentificare. Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă
Vă rugăm să accesați pagina Autentificare. Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă
