140 de ani de la naşterea cardinalului Iuliu Hossu

A studiat la Şcoala confesională greco-catolică din Milaşul Mare (1892-1896), apoi la Gimnaziul Luteran German din Reghin (1896-1899) şi la Gimnaziul Romano-Catolic din Târgu Mureş (1899-1900). A urmat Gimnaziul Superior Român-Unit din Blaj (1900-1904), unde a obţinut diploma de bacalaureat. În toamna anului 1904 a fost trimis la Roma, ca student la Institutul „De Propaganda Fide”, fiind alumn al Colegiului Urbano. A obţinut, la 4 iulie 1906, doctoratul în filosofie, iar în 18 iunie 1910, titlul de doctor în teologie. A fost hirotonit preot la 27 martie 1910, la Roma, potrivit lucrării „Dicţionar biografic de istorie a României” (Editura Meronia, 2008) şi site-ului https://www.eparhiaclujgherla.ro/.

S-a întors în ţară, la Lugoj, unde a fost, pe rând, notar, arhivar, bibliotecar, vicar şi secretar episcopal. În 1912, a fost numit director de cancelarie asesor consistorial, urmând ca în 1913 să fie numit profesor de studii biblice la Seminarul diecezan din Lugoj. Avea o cultură vastă, cunoştea şase limbi de circulaţie internaţională, dar şi limbile clasice.

În 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, Iuliu Hossu s-a înrolat în grad de sublocotenent şi a activat pe front ca preot militar, până în 1917. În semn de recunoaştere a meritelor sale, i s-a conferit Crucea de onoare clasa a II-a, cu decoraţia de război a Crucii Roşii, iar mai târziu a primit „laudă şi recunoştinţă pentru distinsele servicii din vremea de război”, conform site-ului https://www.eparhiaclujgherla.ro/.

La 3 martie 1917, a fost numit episcop în scaunul Episcopiei de Gherla, rămas vacant în urma morţii episcopului Vasile Hossu, de către împăratul Carol al IV-lea, prin decret imperial. A fost confirmat de Papa Benedict al XV-lea, la 21 aprilie 1917.

Încă din timpul războiului, Iuliu Hossu a devenit un înflăcărat militant pentru Unire, „un adevărat apostol al înfăptuirii unităţii naţionale”. La 1 decembrie 1918, în cadrul Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, a fost cel care a dat citire „Declaraţiei de Unire”:

„(…) Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuieşte România Mare, una şi nedespărţită, rostind fericiţi, toţi românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Ţara-Mamă, România. (…) A biruit dreptatea ! (…) Acesta-i ceasul dreptăţii lui Dumnezeu şi al răsplătirii Lui. Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg, pentru suferinţele veacurilor, purtate de un neam, cu credinţă în Dumnezeu şi cu nădejdea în dreptatea Lui. Suferinţele veacurilor se îmbracă în lumină, cum revarsă în clipa aceasta soarele asupra noastră lumina sa, cu binecuvântare. Fericit am vestit hotărârea judecăţii lui Dumnezeu prin reprezentanţii a toată suflarea românească; fericiţi voi, cari aţi pecetluit pe veci, Unirea cu ţara-mamă.”, potrivit site-ului https://www.memorialsighet.ro.

A fost membru al delegaţiei ardelene, din care au mai făcut parte episcopul ortodox Miron Cristea, Al. Vaida-Voevod, Vasile Goldiş şi C. Brediceanu, care s-a deplasat la Bucureşti pentru a prezenta şi a înmâna regelui Ferdinand I „Declaraţia de Unire a Transilvaniei cu patria-mamă România”. Cu acest prilej, a susţinut un discurs în Parlamentul României, în care a spus: „Dacă pentru strămoşii noştri romani toate drumurile duceau la Roma, pentru noi, românii ardeleni, toate drumurile duc la Bucureşti. Acesta este Sionul Neamului românesc.”, se arată în „Dicţionar biografic de istorie a României” (Editura Meronia, 2008).

Senator de drept în Parlamentul României (din 1919), episcopul Hossu s-a pronunţat categoric pentru apărarea integrităţii şi suveranităţii naţionale. De pe aceste poziţii, condamnând politica revizionistă a unor state vecine, în decembrie 1932, el declara, la Cluj, în cadrul unei mari adunări populare: „Marea revizuire s-a făcut la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, când Dumnezeu, judecând ca un atotputernic, a şters nedreptăţile veacurilor şi a restabilit dreptatea imanentă. Biruinţa acestui neam a fost biruinţa lui Dumnezeu”, consemnează lucrarea citată anterior.

În 1924, Episcopia de Gherla a primit din partea Sfântului Scaun, cu titlu de donaţie, biserica franciscană „Schimbarea la Faţă” din Cluj, care a fost ridicată la rangul de catedrală. Reşedinţa diecezei a fost transferată la Cluj, numele instituţiei devenind Episcopia de Cluj-Gherla.

În vechiul sediu episcopal de la Gherla, episcopul Hossu a fondat Şcoala greco-catolică de institutori. S-a preocupat constant de dezvoltarea învăţământului din cadrul eparhiei sale, unde a susţinut deschiderea de noi unităţi şcolare, între care: şcolile de băieţi şi de fete din Gherla, Şcoala de menaj din Cluj, devenită Institutul „Maica Domnului” (1932), Şcoala primară „Maica Domnului” din Cluj (1935), Internatul diecezan de băieţi din Cluj (1940), Gimnaziul unic Maica Domnului din Jucul de Jos, judeţul Cluj (1944), Liceul de băieţi „Ioan Inochentie Micu-Klein” din Cluj (1945), Liceul de fete din Cluj (1945).

La 13 decembrie 1931, a fost decorat cu „Ordinul Ferdinand I, în grad de Mare Ofiţer”, iar la 8 iunie 1935, i-a fost decernat „Ordinul Ferdinand I, în grad de Mare Cruce”, potrivit site-ului https://www.eparhiaclujgherla.ro/.

A desfăşurat o intensă activitate culturală în cadrul Asociaţiunii Transilvane pentru Limba Română şi Cultura poporului Român (ASTRA), a publicat diferite cuvântări, predici, pastorale şi articole, cele mai multe în periodicul eparhiei „Curierul Creştin”, potrivit volumului „Membrii Academiei Române/1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

În perioada interbelică s-a remarcat printr-o susţinută activitate pastorală, ajungând să fie considerat „episcopul vizitaţiilor canonice”, ce au depăşit cifra de 1.500 în anul 1945. A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 2 iunie 1945. Repus în drepturi ca membru de onoare al Academiei Române la 3 iulie 1990, conform volumului „Membrii Academiei Române/1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

După Dictatul de la Viena, a rămas în Transilvania ocupată de horthyşti (1940-1944), protestând în numeroase rânduri împotriva represiunii la care era supusă populaţia românească, dar şi cea evreiască, de către autorităţile maghiare. Tot aici l-a aflat şi perioada de început a regimului comunist (1945-1948). Opozant vehement al revenirii credincioşilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă, episcopul Iuliu Hossu a emis, la 1 octombrie 1948, un „Decret de Excomunicare” a celor 37 de preoţi greco-catolici întruniţi într-o adunare la Cluj pentru a decide ruperea de Biserica Romei. Anul 1948 a marcat suprimarea Bisericii Greco-Catolice: la 1 decembrie 1948 a fost emis Decretul nr. 358 prin care Biserica Română Unită a fost scoasă în afara legii, iar bunurile ei au fost împărţite între diferite ministere şi Biserica Ortodoxă Română. („Dicţionar biografic de istorie a României”, Editura Meronia, 2008; https://www.eparhiaclujgherla.ro/)

Iuliu Hossu a fost arestat la 28 octombrie 1948, împreună cu ceilalţi episcopi greco-catolici şi închis la vila patriarhală de la Dragoslavele (iarna 1948-1949). A refuzat categoric să renunţe la credinţa greco-catolică în schimbul scaunului mitropolitan al Moldovei. Ca urmare a refuzului său, a fost transferat la Mănăstirea Căldăruşani (1949-1950), apoi a fost încarcerat la închisoarea de la Sighet (1950-1955), unde a fost supus unui regim de exterminare. A fost dus la Mănăstirea Curtea de Argeş (1955-1956), apoi, pentru o scurtă perioadă de timp a stat la Mănăstirea Ciorogârla (1956) şi, în cele din urmă a fost readus la Mănăstirea Căldăruşani, unde a rămas cu domiciliul forţat până la sfârşitul vieţii (1956-1970).

Nu a încetat niciun moment lupta pentru drepturile Bisericii Greco-Catolice, adresând memorii autorităţilor comuniste. În perioada domiciliului forţat, a început să îşi scrie memoriile din timpul detenţiei, pe care le-a terminat în 1962. I le-a dat pe ascuns fratelui său, care le-a păstrat în siguranţă şi, după căderea regimului comunist, în 2003, a putut fi editat volumul „Memorii”, la Cluj.

Grav bolnav, episcopul Iuliu Hossu a murit la 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele sale cuvinte fiind: „Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă”. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu catolic.

În martie 1969, papa Paul al VI-lea l-a declarat cardinal „in pectore” al Bisericii Catolice, potrivit site-ului https://www.memorialsighet.ro/, fapt care a fost făcut public abia în 5 martie 1973, după moartea sa, se menţionează în volumul „Dicţionar biografic de istorie a României” (Editura Meronia, 2008).

În perioada 7-8 martie 2019 s-a desfăşurat, la Cimitirul Bellu catolic din Bucureşti, deshumarea osemintelor cardinalului Iuliu Hossu. O parte dintre acestea, la cererea familiei, au fost reînhumate în acelaşi cavou. Cealaltă parte, într-o cutie sigilată, cu aprobările de rigoare, au fost transportate la sediul Episcopiei de Cluj-Gherla.

La 19 martie 2019, Papa Francisc a autorizat Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor să promulge decretul de recunoaştere a martiriului episcopilor greco-catolici români Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu, „ucişi din ură faţă de credinţă în diverse locuri din România între 1950 şi 1970”. Decretul a fost semnat de către Suveranul Pontif cu ocazia ceremoniei de beatificare din cadrul Sfintei Liturghii celebrate la 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertăţii din Blaj, potrivit https://www.eparhiaclujgherla.ro/.

***

Anul 2025 a fost instituit „Anul Cardinal Iuliu Hossu”, cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la naşterea Fericitului Iuliu Hossu, prin Legea nr. 290 din 24 octombrie 2023.

Proiectul de lege pentru instituirea anului 2025 ca „Anul Cardinal Iuliu Hossu” a fost iniţiat de deputaţii Ovidiu Ganţ, din partea Forumului Democrat al Germanilor din România, şi Silviu Vexler, preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. „Viaţa şi faptele cardinalului Iuliu Hossu continuă să fie o busolă care arată drumul corect în întuneric, prezentând o valoare certă, necesară pentru viitor. Acţiunile sale din perioada Holocaustului, curajul şi convingerile sale de neclintit, vor continua să reprezinte un exemplu pentru generaţiile care vor urma. Instituirea anului 2025 ca ”Anul Cardinal Iuliu Hossu” este atât un element de normalitate cât şi un gest de demnitate, care va aduce o minimă dreptate pentru toate victimele persecuţiei comuniste, având datoria să se transforme într-un simbol pentru viitor, libertate, drepturile omului şi valorile unei societăţi normale”, se arată în expunerea de motive, publicată pe site-ul https://www.cdep.ro/.

Proiectul a fost adoptat de Senat în 12 septembrie 2023 şi de Camera Deputaţilor la 26 septembrie 2023. La data de 9 octombrie 2023 a fost trimis spre promulgare preşedintelui României, care a semnat Decretul nr.1304/2023 privind promulgarea Legii pentru instituirea anului 2025 ca „Anul Cardinal Iuliu Hossu”. Legea nr. 290/2023 pentru instituirea anului 2025 ca „Anul Cardinal Iuliu Hossu” a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 968/25 octombrie 2023.

La 29 ianuarie 2025, Academia Română a inaugurat „Anul Cardinal Iuliu Hossu”, printr-o sesiune omagială.