Ziua de ieri a fost, cica, nici mai mult nici mai putin decit ziua cea mai deprimata (sau deprimanta?) din istorie! Adica ziua in care ne-am cam dat seama, dupa Anul Nou, ca “iarna nu-i ca vara”. Stirea asta am citit-o ieri dimineata si am vrut sa urmaresc mersul zilei pentru a-mi confirma sau nu deprimarile (ori depresiunile?) Acum, zau ca nu as zice ca am fost mai deprimat decit in alta zi de luni, zi predestinata unei nepermise lincezeli, unei mahmureli nonalcoolice Nu a fost nici o zi cu alte junghiuri intercostale, nestiute decit cele de pina la ea Dar mi-am dat seama ca a fost una dintre acele zile care dezleaga ceva impasuri. Si m-as gindi doar la citeva dintre subiectele de agenda, care stateau de ceva timp in suspans si care, ieri s-au rezolvat: s-a dat drumul la gaz dinspre Rusia catre Europa, ni s-a numit ministrul de Interne (Dragnea, de la PSD), evreii au zis ca ies din Fisia Gaza, iar marele poet Grigore Vieru a fost decorat, ca erou post-mortem, sub semnatura Presedintelui (tirzie si aproape inutila reparatie, ca de atitea ori, dupa disparitia cite unui nume de istorie! ) Iata cum o singura zi ne-a vindecat de trei dileme, care zaceau de multe alte zile nerezolvate. Ceea ce este insa si mai interesant in istoria zilei de ieri este ca a pregatit, ca a fost precursoarea zilei de azi. Zi istorica. De ce zi istorica? Sa le luam pe rind. Astazi, 20 ianuarie, legea lui Big Brother, Legea 298, intra in functiune, asa cum scriam acum ceva timp, aici. Asadar, de azi, viata noastra personala nu va mai fi la fel ca ieri Intimitatea noastra va fi ceva mai relativa si va trebui sa invatam sa ne dezbracam in public, cu cit mai multi martori, ca adevarati si devotati tarii cetateni ce ne stim!.
