Viata poetului Grigore Vieru atirna de un fir acum. L-am vazut, l-am cunoscut, i-am auzit limba aia romaneasca pioasa, dulce, blinda de peste Prut. A dus o lupta incredibila pentru limba romanaĀ Iar acum cind aceasta pare sa nu mai valoreze nimic, ai zice ca a fost o lupta inutila de Don QuijoteĀ Pe urmele lui inca mai respira gindurile si versurile unor Labis, Nichita, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, si aleĀ Mioritei. Grigore Vieru vine de acolo din patria poeziei lor, este unul de-al lor. Unul dintre ultimii care a mai folosit cuvintul asta, “Patrie”, stiind despre ce vorbeste, cintarind greutatea lui. Si nu am vrea sa plece, acum, atit de stupid, la doua trei zile dupa ce il vizitase pe Eminescu, “stapinul” luiĀ Pregatindu-ma de fericire Sa iubesc pina la capat – Cine iubeste pina la capat, Traieste mult, se zice. Sa cuget pina la capat – Cine gindeste pina la capat, Are unde se-ntoarce, Pina la capat sa cred – Cine crede pina la capat, Se dezleaga de spaima. Sa spun albului alb Si negrului negru Sa iau pulsul proverbelor. Sa bat eroic in piatra: Poate ca dau De apele tamaduitoare. Sa indrept albia izvorului Spre timpla incinsa A veacului, Pregatindu-ma astfel De fericire, Si nu numai de ea. Grigore Vieru UPDATE: Poetul a muritĀ azi noapte, 18 ianuarie, la ora 1 si 20Ā Si toate cuvintele au murit cu elĀ Dumnezeu sa-l ierte! About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc… Related
