Copleșitor și apăsător, acestea sunt cele două cuvinte care pot descrie cel mai bine seara simfonicului de vineri, 7 februarie, poate și datorită pieselor incluse în programul de concert al Filarmonicii Transilvania, Uvertura Egmont op 84 de Beethoven, respectiv Concertul nr 1 pentru pian în re minor op 15 de Brahms. Cu alte cuvinte, a fost să fie seara Titanilor din Bonn/Beethoven și Hamburg/Brahms. Dar a fost și seara Maeștrilor, Csiky Boldizsar (pian) și Theo Wolters (dirijor; n. Melick, Țările de Jos).
”Când cuvintele nu pot vorbi, vorbește muzica” ne lasă scris Beethoven. Și muzica lui Beethoven vorbește, prin muzică, despre libertate, pace și progres, despre înfrățire, jertfă, speranță, virtute, frumos, artă, dumnezeire, dragoste, natură. Și revin la primele două propunându-vă un alt citat celebru: Libertatea și progresul constituie nu numai țelul artei, dar și al întregii vieți”. Cele postulate regăsindu-se în Simfonia a 9-a (testament politic în sensul bun al cuvântului), apoi în Uverturile Egmont și Coriolan, în Simfonia a 3-a Eroica, în Fidelio, materializări ale unor credo-uri de viață.
Compusă între 1809 și 1810, cu prima audiție în 15 iunie 1810 (pe scena Burgtheater Viena), Uvertura Egmont–Sostenuto ma non troppo; Allegro con brio-aduce în prim plan figura generalului și omului de stat Philip Lamoral Conte de Egmont (1522-1568), figură istorică de secol 16, triumf asupra tiraniei regelui Filip al II-lea al Spaniei în Țările de Jos. Egmont imortalizat de Goethe în piesa cu același titlu (1788), dar și de Beethoven, 22 de ani mai târziu, tot pentru a servi textului lui Goethe.
Compusă în formă de sonată, Egmont propunepersonaje, ambianță, conflict, moarte, o muzică puternică și expresivă prin ideile exprimate, la nivelul aspirațiilor Titanului de la Bonn. Bine materializate la pupitrul Orchestrei Filarmonicii Transilvania. Theo Wolters este un cerebral, spirit cu o remarcabilă putere de sinteză prin construcțiile muzicale propuse, robuste și energice, flux melodic echilibrat. Lucru remarcat și în cazul versiunii la Simfonia nr 8 în famajor op 93 de Beethoven-Allegro vivace e con brio; Allegretto scherzando; Tempo di menuetto; Allegro vivace-forță și vigoare, sonorități exuberanteîn final, pe fondul unor neașteptate dar binevenite intervenții parodice. Nu trebuie uitat că Beethoven aduce ca nou în Simfonia a 8-a, umorul, detectabil în scherzo și tempo di menuetto (dansant în prima secțiune, cu ecouri pastorale în trio).
L-am văzut pe Theo Wolters de foarte multe ori. Perfecta omogenitate a interpretării, ca notă caracteristică generală, fermitatea gesturilor și intențiilor dirijorale, gestul expresiv care evidențiază fiecare notă în parte, claritatea impusă fiecărei lucrări în ideea receptivității ușoare și a înțelegerii materialului sonor, i-au atras și îi atrag simpatia publicului, aprecierile, dorința revederii. Theo Wolters face parte din familia dirijorilor a căror artă este recunoscută și apreciată, cu loc special în inimile melomanilor clujeni și nu numai. Sunt atu-uri importante pentru artistul complex care este Theo Wolters, atu-uri remarcate și în colaborarea cu pianistul Csiky Boldizsar în Concertul nr 1 pentru pian în re minor op 15 de Johannes Brahms.
Intens și dramatic, Concertul nr 1 pentru pian–Maestoso; Adagio; Rondo. Allegro non troppo-are parte de prima audiție absolută în 1859, pe scena Teatrului Regal din Hanovra, 22 ianuarie, cu Brahms solist, concert gândit în prima fază, ca o simfonie.
Brahms compune concertul marcat de moartea lui Schumann. De aici și sonoritățile copleșitoare, de o intensitate aparte. ”Pictez un delicat portret a ceea ce ești” îi scria Brahms Clarei Schumann. Portretul este la nivelul artistic cerut, copleșitor, profund și impunător deopotrivă. Nuanțe imprimate și de interpretarea lui Csiky Boldizsar, nuanțări ample în paleta sonoră prin intervenții sigure, liric și energic, sincer și convingător cu și în fiecare pasaj, dialoguri reușite cu partenerii de scenă. Discursul solistic este sugestiv, de o cursivitate care cucerește. Mă gândesc la Adagio de o intimitate aparte, mă gândesc și la Rondo. Allegro non troppo cu solistul bine integrat Orchestrei, mă gândesc și la tumultul și vigoarea ritmică din Maestoso.
7 februarie 2025 a fost seara unei triple realizări artistice: Theo Wolters, Csiky Boldizsar, Orchestră, efort comun remarcabil.
Se mai impune o precizare, deloc plăcută. Continuăm să fim terorizați de telefoanele mobile, scăpate sau deschise, apel sonor la finalul părții a doua, Adagio,din Concertul pentru pian 1 de Brahms. Câteva plimbări în timpul simfonicului au deranjat și ele.
Demostene Șofron
Foto Bogdan Meseșan
Articolul Din fotoliul de orchestră: Seara Titanilor BeethVinoven și Brahms, seara Maeștrilor Boldizsar și Wolters apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
