Colindatul în județul Cluj și nu numai, și în Transilvania, se făcea de către Ceata Bărbaților întâlnită în Huedin, dar și în Câmpia și dealurile Clujului. Ceata de Feciori și Bărbați e prezentă și în județul nostru, ea s-a desprins din Ceata Veche și anume Ceata Feciorilor. Ceata Bărbaților în stadiul începutului de secol al 20-lea are o structură mai puțin strictă. E formată din 6-8 membri, la Ciucea, Vânători, Bucea, de exemplu, mai mulți. și în unele localități mai mulți. Au în frunte un conducător numit staroste, pirău primar. În spațiul cercetat de noi ceata bărbaților poartă denumirea de colindători, corindători, rânduri de corindători sau roltă. Vârsta membrilor cetei variază și se înscrie în limitele 20-40 ani și chiar mai mult (Valea Drăganului, Râșca, Apahida, Țucutard).
În majoritatea localităților cercetate acestor cete li se alătură și colindatul cu Turca, în consecință și noi membri – un turcă, doi jendari, o iapă sau o țoapă, care purta darurile și doi sau trei lăutari care, de fapt, nu făceau parte din ceată. Ceata se aduna înainte de Crăciun, la date diferite – La Sf. Nicolae, în 6 decembrie sau la începutul postului Crăciunului, în 15 noiembrie, la Gazda de colinde – un gospodar de bază, fără copii și cu puțini membri în familie. În alte localități, cum ar fi Bucea, Bologa, Ciucea, repetițiile se fac pe rând, la membrii cetei, socotindu-se o cinste pentru gazde cântatul colindelor la ei acasă. De multe ori ceata colinda la pirăul cetei (staroste, primar) și de obicei ceata e răsplătită pentru osteneală cu lemne de foc din pădurea comunală, ca o zi de lucru la ras rășini sau secerat de către fiecare membru al cetei. Repetițiile se fac în fiecare seară pentru a învăța bine colindele, să nu se facă de rușine în timpul colindatului. Ei nu locuiesc la gazda de colinzi, așa cum se întâmplă în cazul Judiei Feciorilor, ci fiecare la familia lui.
Colindatul începe în seara de Ajun a Crăciunului sau în ziua de Crăciun, după ieșirea oamenilor de la biserică. Membrii cetei se adună la Casa Gazdei, îmbrăcați de sărbătoare, cu semne de brazi și tricolori la căciulă, semne ale cetei sau ale calității de colindători. La casa gazdei se cântau una sau două colinde, apoi în unele sate (Ciucea, Bucea) sunt colindate notabilitățile satului preotul, primarul, învățătorul, sau în alte sate se iau gospodăriile la rând, în sate precum Băișoara, Sălcel. Prin sat, ceata se manifestă zgomotos, bătând puternic tobele. Unele cete sunt însoțite de dubași, cu instrumente precum clariente, saxofoane, toroboase. Mai demult era un singur instrumentist un singur ceteraș, un fluieraș sa un violonist. Pe drum se strigau descântece, chiuituri, chiote: „Dă-i dubă să răsune toată lumea să se adune! Toată lumea să se audă, toată lumea să se strângă!”.
Colindatul se desfășoară afară la fereastră, dar și în casă la Bucea, Ciucea sau Râșca sau numai în casă, în unele sate ale județului. De asemenea, cântarea colindelor se încheie mereu cu o urare, cu daruri, cum ar fi un colac. De colac se leagă o serie de credințe, privitoare la belșug, sănătatea oamenilor și a animalelor. Pentru darurile oferite se mulțumește prin orații tradiționale, orația colacului, a banului, a cârnatului sau a vișinanțului, a pălincii. Apoi, colindatul în casă se termină cu un joc, se joacă fetele gazdei, nevestele tinere.
Ospățul comun
După Crăciun, are loc un ospăț comun, fie numai cu membrii cetei sau cu familiile acestora, la Valea Drăganului, La Ciucea sau la Apahida, Sucutard. Ospățul colindătorilor se mai numește Balul Corinzilor, Balul Turcii, Bulciugul și prezintă analogii cu Saturnaliile romane, sărbătoare care se desfășura sub semnul prieteniei și împăcării între oameni. Sunt petreceri care celebrau domnia zeului Saturn pe planetă. Măștile ce apar în cetele de colindat , turca, brezoaia pot fi identificate cu regele Saturnaliilor romane. Moartea simulată a turcii, obicei numit în această zonă „belirea turcii” împreună cu scenariul înmormântării acesteia și ospățul final, practicat în jurul sec al IV-lea în sud-estul Europei, acest rege era ales din rândul unor tineri prin tragere la sorți, promițându-le petrecere în desfrâu la sărbătoare. Mulți tineri refuzau să joace rolul acestui rege, explicație plauzibilă pentru membrii cetelor de colindători, să se facă turcă, să joace turca, pentru că aceasta era a diavolului. Cu acest ospăț ceata bărbaților se desparte fără ca membri ei să mai aibă vreo obligație unul față de altul, față de gazdă. Nu se cunoaște niciun ritual care ar afecta prezența cetei și cu alte ocazii, așa cum se întâmplă cu Ceata Feciorilor. Observăm că ceremonialul cetelor de bărbați este mult mai simplu decât cel al feciorilor, de asta și rostul acestora este altul, mai general.
Dacă cetele de feciori au un rost inițiatic, unul premarital, cetele de bărbați sunt deținători ale unor forțe benefice și modele mitice care aduc cu ele Crăciunul. Există credința că Bătrânul Crăciun coboară pe o scară de ceară la Crăciun, „când se deschide cerul și animalele vorbesc”, „ca să înmugurească rodul holdelor, să dea mană vitelor aducând cununiță fetelor, busuioc nevestelor”. Există și credința că ceata colindătorilor aduce noroc, sănătate belșug și va merge bine tot anul dacă lași colindătorii în casă. Dacă acești colindători joacă în casă, se face cânepa fire și se-nalță. Pentru afirmația noastră că ceata bărbaților se constituie după ceata feciorilor, prin analogie, mai am un argument. În toate localitățile cercetate de noi, ceata bărbaților începe orația la colac, referindu-se la niște feciori, nu la oameni însurați: “Stați feciori, stați, de bine ce-ați colindat, că jupânu gazdă bine s-o gătat.” sau „Feciori, feciori, stați și ascultați!”, sau „Juni buni, juni colindători”. Orația aparținea cândva confde feciori, iar când confreria a dispărut, orația s-a modificat si fără nicio adaptare de către bătrâni, care au preluat obiceiul colindatului.
Cetele mixte
Ceata Bărbaților și Ceata Feciorilor coexistă, prima se manifestă pasiv, fără spectaculos, ea colindă doar la cunoscuți, la membrii cetei sau la notabilități. În aceeași structură putem încadra și cetele mixte de colindători, flăcăi si fete, bărbați și neveste, destul de răspândite în zona cercetată a județului Cluj. Cetele mixte se gresează pe o posibilă structură arhaică a cetelor de feciori și au apărut pe o anumită treaptă de dezvoltarea a societății specifice. Au existat și cetele de bărbați pe aceeași posibilă structură și s-au menținut pe multe zone până azi. Pentru că ele au răspuns unor necesitați imperioase au fost mai laxe în doctrina, iar rosturile magice funcționale precum și practicile confreriei într-un anumit moment erau depășite. În multe zone cetele bărbaților si apoi cetele mixte au preluat întru totul obiceiul, trecând în centrul sărbătorilor de iarna. Ele se organizează numai in perioada celor 12 zile de la schimbarea anului, având drept scop colindatul propriu zis sau colindatul ca ceremonie cum îl numește Petru Caraman, devenind cete ocazionale si nu permanente. Acest lucru ni-l întărește și observația că repertoriul de colinde al cetelor de bărbați, în speța, și apoi a celorlalte tipuri este mai bogat decât al cetelor de feciori, iar în unele localități pot ajunge la 20-35 de colinde. Cu vremea, confreria și-a pierdut rostul menținându-se doar sporadic în unele ritualuri și obiceiuri ce țin de ceata feciorilor. A fost nevoie de alte organizații care să înlocuiască Ceata Feciorilor doar în obiceiul colindatului. Așa s-au născut cetele de bărbați, cetele mixte sau cetele de călușari.
Conf. dr. Aurel Bodiu
