Centenarul Puccini a fost pentru majoritatea teatrelor lirice, și nu numai a celor din țară, o provocare. Care a generat abordări noi a celor mai importante titluri din creația operistică pucciniană,toate în 2024. Ordinea prezentării lor este aleatorie, intenția subsemnatului fiind de a prezenta cadrul generos în care au avut loc premierele cu Tosca(aprilie; regia Matteo Mazzoni) și Boema (noiembrie; regia Mihaela Sandu-Bogdan) ambele pe scena Operei Naționale Române Cluj-Napoca, cu săli arhipline.
Context internațional
2024 consemnează și reține următoarele premiere: Tripticul (Teatrul Național de Operă și Balet Lituanian, Vilnius), Madama Butterfly (L. A. Opera), Boema (Zagreb), Boema (Gdanski, Lodz), Le Villi și Gianni Schicchi (Stara Zagora Opera), Tripticul (Aurora Opera House Malta, Valletta), Tosca și Turandot (Caracalla Festival 2024), Turandot (Washington National Opera; cu un final nou, compus și rescris de Christopher Tin/compozitor și Susan Soon Ite Stanton/libret), Turandot (Opera Maghiară de Stat Budapesta)…, lor adăugându-li-se numeroase Festivaluri Puccini în țară (Opera Maghiară Cluj-Napoca, All Puccini Edition București) și peste hotare (Torre del Lago, Met Opera, Skopje…), gale Puccini, conferințe și mese rotunde (Manila de exemplu), concerte simfonice. Acesta este contextul internațional al Centenarului Puccini, nu tot desigur. Compozitor important și pentru soliștii români, mă gândesc la Hariclea Darclee pentru Tosca și Grigore Gabrielescu pentru rolul titular din Edgar.
Boema
Mihaela Sandu-Bogdan reușește, după Bărbierul din Sevilla, o nouă premieră de succes, care va ține afișul mult timp și nu oricum, sold-out. Bucuria cea mare a constituit-o, cât privește spectatorii, spectacolul din seara zilei de 29 noiembrie, o sală arhiplină deși era a doua reprezentație, altă distribuție în rolurile principale.
Revin însă la data de 29 noiembrie, ce a marcat din plin Centenarul Puccini. Mă refer la o seară aniversară, 100 de ani de la moartea compozitorului. Dar și aniversarea celor 40 de ani de creație artistică, începută în 1884, cu premiera operei Le Villi, terminată în 1924 cu un Turandot nefinalizat, 12 opere în total, din care în repertoriile curente sunt Tosca, Boema, Madama Butterfly, apoi Turandot, Manon Lescaut, La fanciulla del West, Tripticul. Un parcurs muzical ce face din Puccini cel mai important compozitor la început de secol XX și în același, timp, cel mai reprezentativ pentru curentul verist. Cu teme și personaje din viața cotidiană, dominată de bucuriile și necazurile de toate zilele. Cu alte cuvinte,iubire, speranță, tinerețe, gelozie, boală, moarte…
Cu Boema intrăm în Parisul anului 1840. Suntem, ca acțiune între prima (1830) și a doua revoluție franceză (1848). Ani de nesiguranță socială și politică, de unde și modul personal al compozitorului de prezentare a tinerelor caractere (Rodolfo, Marcello, Schaunard, Colline, Mimi, Musetta), destinul omului de rând mai precis, victime ale clasei sociale din care fac parte. Trebuie avuți în vedere și Parpignol, Benoit, Alcindoro, Sergentul și Vameșul, personaje episodice e drept, dar cu roluri bine stabilite, complexitate a relațiilor sociale bine surprinsă.
Regizoral, scenografic, dirijoral, interpretativ, orchestral și coral, Boema este un succes. Dacă e să nuanțez, atunci mă opresc asupra originalității concepției regizorale, în ideea exploatării partiturii într-o manieră ușor modernă (am în vedere mașina de scris, brevetată oficial în 1868; modul original de introducere a Musettei în scenă, femeie emancipată,la volanul unui automobil, deși primul automobil datează din 1880, invenție a românilor Văsescu și Perșu, chiar la…Paris), modernism care place. Să nu uităm, ca scriitură, Boema este cu mult înaintea timpului. Personajele nu și-au pierdut deloc actualitatea, tematica poate fi extinsă și zilelor noastre. Tot regizoral remarc și momentul inspirat al trecerii de la actul I (mansarda) la actul II (cafeneaua Momus din Cartierul Latin), printr-un remarcabil text asupra operei și vieții lui Puccini, cu actorul Mihai Nițu (Teatrul Național Cluj-Napoca) moderator; de neînțeles absența numelui său din caietul de sală.
MIhaela Sandu-Bogdan realizează un spectacol robust, lucidă abordare, aplecare și materializare scenică a relațiilor interumane, cu personaje construite atent și migălos, cu adecvare a textului, de ce nu, la realități contemporane.
Atât David Crescenzi, cât și Adrian Morar au fost la înălțime, exigențe artistice într-o continuă și foarte bună comunicare cu scena, ce au accentuat calitatea excelentului melanj poezie–pictură–muzică, granița dintre ele dispărând, făcând și lăsând loc artei la superlativ. Un plus și pentru prezența Corului de copii Junior VIP, dirijor Anca Mona Mariaș. Orchestra a fost, în sfârșit, în ambele reprezentații, remarcabilă. Nu spun mai multe, mi-este frică să avansez și alte aprecieri, cert este că o dorim mereu la același nivel. Scenograful Dragoș Moldovan realizează decoruri în spiritul partiturii, originalitatea întregului eșafodaj arhitectural asigurând cursivitate, libertate de mișcare și nu în ultimul rând, împlinire estetică. Tot pe linia reușitelor se situează, ca individualități, Luca Attili (design video), Samuel Barani, Liviu Popa, Bogdan Pop (lighting design), Ovidiu Cheța (video), Corneliu Felecan (dirijor cor), Cristina Albu (regie scenă), Lelia Serafinceanu, Nagy Gergo, Adelina Sabău (pregătirea muzicală), Iulian Dumitraș și Ovidiu Mircioiu Cheța (asistenți regie), Monica Denițiu, Liana Oltean (sufleori).
Partituri solistice și actoricești sigure (rafinament al nuanțelor timbrale și scenice), vervă și culoare,acuratețe emoțională în conceperea rolurilor, ritmuri interioare și exterioare bine punctate, toate stau sub semnul omogenității artistice, al unei foarte bune colaborări a vocilor tinere cu cele experimentate. Sunt evoluții sigure, sensibile și mature, prin urmareîmi face plăcere să amintesc distribuțiile: Anita Hartig, Diana Țugui (Mimi), Elizaveta Ulakhovich, Manuela Barna-Ipate (Musetta), Stephen Costello, Hector Lopez (Rodolfo), Florin Estefan, Mihai Damian (Marcello), Cristian Hodrea, Sebastian Balaj (Schaunard), Corneliu Huțanu, Molnar Zoltan (Colline), Cezar Baltag, Gelu Moldovan (Parpignol), Simonfi Sandor, Petre Burcă (Benoit, respectiv Alcindoro), Alexandru Potopea (Sergentul), Tudor Demeter (Vameșul).
Boema este un spectacol de echipă, ce se va juca, sunt sigur de acest lucru, sold-out mult timp de acum înainte. ”Am trăit pentru artă, am trăit pentru iubire” lasă scris Puccini. Trăiesc pentru artă, trăiesc pentru iubire realizatori și spectatori deopotrivă. Ce poate fi mai frumos de atât!
Demostene Șofron
Foto Nicu Cherciu
