Reuters
Preşedintele american Donald Trump se referă la Groenlanda ca la un activ strategic care poate fi cumpărat de Statele Unite, în timp ce Danemarca îşi afirmă suveranitatea legală asupra insulei, dar pentru inuiţi – care trăiesc acolo de secole – nimeni nu este proprietarul teritoriului arctic.
Conceptul de proprietate comună este fundamental pentru identitatea inuiţilor (numiţi şi eschimoşi, termen pe care ei îl resping – n. red); a supravieţuit după trei secole de colonizare şi este înscris în lege: oamenii pot deţine case, dar nu şi pământul de sub ele.
„Nici măcar noi înşine nu ne putem cumpăra propriul nostru pământ, dar Trump vrea să îl cumpere – asta e atât de ciudat pentru noi”, spune Kaaleraq Ringsted, în vârstă de 74 de ani, în mica aşezare de case din lemn Kapisillit, pe ţărmul unui fiord la est de capitala groenlandeză Nuuk. „Din copilărie, am fost obişnuit cu ideea că pământul poate fi doar închiriat. Am fost întotdeauna obişnuiţi cu ideea că ne deţinem pământul în comun”, adaugă el.
Fost pescar şi vânător născut în Kapisillit, Ringsted a discutat cu Reuters la mica biserică de pe o faleză de deasupra satului, unde se poate ajunge doar urcând o scară de lemn. Acolo, el este acum catehetul consătenilor săi.
În Kapisillit, unde Soarele apare rar de după munţii din jur acum, în miezul iernii, există şi o şcoală, un magazin alimentar şi o staţie de servicii unde localnicii pot face duş şi îşi pot spăla hainele. Într-o sală de urgenţă se găsesc produse medicale de bază. Pe uşă este agăţat un anunţ de angajare la clinică.
Locul are o frumuseţe brută şi o logistică dificilă. Coarda de salvare este cheiul, unde un vas aduce săptămânal provizii din Nuuk, iar pescarii şi vânătorii pornesc după foci, reni şi peşti – cod ori halibut (cambulă sau calcan de Atlantic – n. red.).
„Am avut întotdeauna o viaţă liberă aici, în natură”, spune şeful satului, Lennert Nolso. „Putem naviga şi merge oriunde fără restricţii”.
Groenlanda şi oamenii de acolo au ajuns brusc în centrul atenţiei lumii anul trecut, când Trump şi-a reluat pretenţia ca SUA să preia controlul insulei în interesul securităţii naţionale şi al accesului la resursele minerale abundente. Ulterior, el a făcut un pas înapoi de la ameninţările că americanii ar putea ocupa insula cu forţa şi a afirmat că a asigurat accesul complet şi permanent al americanilor în Groenlanda, în cadrul unui acord ale cărui detalii sunt încă neclare.
Sătenii din Kapisillit spun că au văzut titlurile, dar nu au vorbit prea mult despre asta.
„Oamenii de aici sunt interesaţi de ziua de mâine. Este mâncare în frigider? Bine, atunci mai pot dormi un pic. Dacă nu e mâncare, voi ieşi la pescuit sau voi merge să împuşc un ren”, explică Vanilla Mathiassen, profesoară de daneză care predă în orăşele şi sate peste tot în Groenlanda de 13 ani.
Ulrik Blidorf, avocat în Nuuk, proprietar al cabinetului Legea Inuită, arată că în Groenlanda, teritoriu danez autonom, nu există proprietate absolută asupra pământului. „În Groenlanda nu poţi fi proprietar de pământ. A fost aşa încă de când au venit aici strămoşii noştri. În prezent ai dreptul să foloseşti zona unde ai casa”.
Inuiţii reprezintă aproape 90% din populaţia groenlandeză de 57.000 şi locuiesc pe insulă, fără întrerupere, de aproximativ 1000 de ani.
Rakel Kristiansen, membră a unei familii de practicanţi ai şamanismului, spune că inuiţii se consideră custozi temporari ai pământului. „În concepţia noastră, proprietatea asupra pământului este o problemă greşită. Întrebarea trebuie să fie ‘cine răspunde de pământ?’. Pământul a existat înaintea noastră şi va exista după noi”.
Din nou la Kapisillit. Un vânt rece mătură calota de gheaţă a Groenlandei. Doi vulturi de mare se rotesc deasupra fiordului, iar pescăruşii se înghesuie pe lângă bărcile de pescuit. Aici, supravieţuirea este în centrul atenţiei.
Însă acum au rămas mai puţini vânători şi pescari, pe măsură ce atracţia educaţiei, a locurilor de muncă şi a serviciilor i-a atras pe oameni în alte părţi în ultimele decenii.
La şcoală sunt doar trei elevi: William, de 8 ani, Malerak şi Viola, de 7 amândoi, învaţă sub o hartă a Groenlandei tipărită în 1954. În vacanţă, merg cu sania. Toţi trei urmează să se mute în curând, iar şcoala s-ar putea închide.
Pe ţărmul golfului s-au construit case de vacanţă noi, unele cu jacuzzi în aer liber; iarna, sunt goale şi închise cu obloane.
De pe o faleză din apropiere se vede fiordul plin de sloiuri. Peisajul ar putea atrage turişti, însă în sat nu există nici măcar infrastructura elementară.
„Există riscul ca aşezarea să moară. Oamenii îmbătrânesc”, recunoaşte şeful Nolso.
La apogeu, Kapisillit avea aproape 500 de locuitori – îşi aminteşte Kristiane Josefsen, care trăieşte acolo de o viaţă – iar acum mai sunt doar 37. Femeia, născută în 1959, se ocupă cu prelucrarea pieilor de focă, pe care le spală, le tratează şi le răzuieşte pentru vânzare la Nuuk, unde se confecţionează costume naţionale. Spune că munca ei este „foarte grea pentru corp” şi ar vrea să se pensioneze, dar nu are de gând să plece: „Rămân aici. Ăsta e locul meu. Ăsta e pământul meu. Groenlanda e ţara mea”.
HINT
Rakel Kristiansen, membră a unei familii de practicanţi ai şamanismului, spune că inuiţii se consideră custozi temporari ai pământului. „În concepţia noastră, proprietatea asupra pământului este o problemă greşită. Întrebarea trebuie să fie ‘cine răspunde de pământ?’. Pământul a existat înaintea noastră şi va exista după noi”.
Articolul Inuiţii din Groenlanda susţin că nimeni nu este proprietarul teritoriului lor arctic, deţinut în comun apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
