Organizaţia Naţiunilor Unite a trecut printr-un 2023 foarte greu, fiind acuzată de ineficienţă politică, dar făcând mereu apel la autoritatea sa morală pentru a denunţa nedreptăţile, a cere protecţia civililor în conflicte şi a le oferi un ajutor de care depinde în multe cazuri supravieţuirea lor, scrie EFE.
Două războaie care au creat disensiuni uriaşe pe plan geopolitic au coincis anul acesta: cel din Ucraina, ”moştenit” din 2022, şi cel din Gaza, care a izbucnit pe 7 octombrie după atacul brutal al Hamas asupra Israelului, fără ca ONU să poată face ceva decisiv pentru a le pune capăt sau, cel puţin, pentru a obţine armistiţii umanitare.
Marja de acţiune a Consiliului de Securitate, cel mai înalt organ executiv al Naţiunilor Unite, a fost paralizată de mai multe ori pe parcursul anului 2023 de dreptul de veto pe care cinci ţări – Statele Unite, Rusia, China, Regatul Unit şi Franţa – îl au asupra oricăreia dintre deciziile sale.
Cel mai recent şi dramatic caz a fost blocarea de către Statele Unite a unei rezoluţii de a impune o încetare a focului în Fâşia Gaza, unde ofensiva israeliană a provocat distrugerea a 60% din infrastructură şi moartea a peste 18.000 de civili, cu nicio speranţă de încetare rapidă a ostilităţilor.
Rolul Adunării Generale
Între timp, Adunarea Generală, organismul în care cele 193 de state membre ale ONU se află pe picior de egalitate, a devenit o cutie de rezonanţă la care ajung conflictele nerezolvate în Consiliul de Securitate, fără ca acţiunile acesteia să fie mai eficiente.
Căci tocmai în Adunarea Generală izolarea marilor puteri – cum este cazul Rusiei, prin anexarea de teritorii de la Ucraina, sau al SUA, cu embargoul asupra Cubei sau politica lor pro-Israel – este cea mai evidentă.
„A sosit momentul să recunoaştem că diviziunile pe care le perpetuăm în acest forum sunt profund interconectate cu disperarea pe care milioane (de oameni) o vor simţi în afara acestor ziduri”, a declarat recent preşedintele Adunării Generale, Dennis Francis, într-un apel disperat de a căuta „un teren comun” între ţări.
Legitimitatea ONU
În mijlocul acestei diviziuni, secretariatul general al ONU, condus de portughezul Antonio Guterres, încearcă să păstreze legitimitatea organizaţiei, singura care există cu mandatul de a menţine pacea mondială şi de a promova o lume mai bună pentru toţi, prin intermediul misiunilor sale în domeniul drepturilor omului şi al dezvoltării.
Cei mai mari detractori ai săi tind să fie guvernele asupra cărora se îndreaptă degetul acuzator al ONU: regimuri autoritare, belicoase, cei care încalcă drepturile propriilor lor populaţii şi, în general, oricine refuză să fie tras la răspundere pentru faptele sale.
Cel mai recent exemplu a fost dat de Israel, al cărui ministru de externe s-a deplasat la sediul ONU din New York şi, la o reuniune a Consiliului de Securitate, l-a atacat verbal şi i-a cerut demisia lui Guterres pentru că acesta din urmă a solicitat încetarea atacurilor nediscriminatorii şi disproporţionate împotriva locuitorilor din Gaza, scrie EFE.
De altminteri, în circumstanţele actuale, confruntarea Israelului cu ONU nu este doar dialectică: peste 130 de lucrători ai agenţiei ONU pentru refugiaţii palestinieni (UNRWA) au fost ucişi în Gaza de bombardamentele israeliene, aminteşte agenţia de presă spaniolă.
Cea mai mare entitate de ajutor umanitar
Din rolul său de apărătoare a celor mai slabi şi a victimelor, ONU a devenit cea mai mare entitate care gestionează ajutoarele umanitare, mai ales că şi conflictele armate s-au înmulţit, iar dezastrele de mediu au devenit mai frecvente din cauza schimbărilor climatice.
În prezent, există peste 50 de conflicte armate deschise, unele active, iar altele „latente”, dar care ar putea fi reactivate oricând, un număr aproape fără precedent de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
În ciuda creşterii nevoilor umanitare, strângerea de fonduri devine din ce în ce mai dificilă pentru ONU din cauza cantităţilor tot mai mari necesare, a înmulţirii crizelor şi a perspectivelor economice globale sumbre.
Biroul de coordonare a ajutorului umanitar tocmai şi-a publicat previziunile pentru 2024, perioadă pentru care a cerut 46 de miliarde de dolari pentru a veni în ajutorul a 180 de milioane de oameni.
Criza de finanţare a sistemului umanitar explică faptul că anul trecut a fost acoperită doar o treime din totalul de 57 de miliarde necesare, pe care oficialii ONU l-au considerat cel mai mare deficit din ultimii ani.
Siria, Ucraina, Afganistan, Etiopia şi Yemen, ţări pe ale căror teritorii se desfăşoară conflicte de durată, mai vechi sau mai noi, se află în fruntea listei ţărilor cu cele mai multe persoane dependente de asistenţă umanitară, în timp ce în teritoriile palestiniene ocupate nevoile estimate s-au înmulţit de cinci ori de la izbucnirea războiului.
