
Istoria democrației post decembriste a fost marcată din patru în patru ani, iar începând cu 2004 tot la cinci ani de o mare vânzoleală a unor persoane care și-au dorit să fie președinți ai României. Au fost foarte mulți pretendenți la funcția supremă în stat, însă cea mai mare parte dintre ei au fost irelevanți și lipsiți de credibilitate. Mulți s-au folosit de posibilitatea de a candida la funcția de președinte al României pentru a-și face vizibilitate ca mai apoi să-și negocieze diverse funcții politice. De foarte mulți însă nu a mai auzit nimeni, dispărând din viața publică.
Continuarea articolului este disponibilă doar pentru abonați…
Vă rugăm să accesați pagina Autentificare. Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă
Vă rugăm să accesați pagina Autentificare. Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă