După un memorabil vocal-simfonic în seara zilei de 27 martie, am avut parte de o nouă seară de excelență interpretativă joi 2 aprilie, Petite messe solenelle de Rossini, merit incontestabil al unei echipe artistice-dirijor David Crescenzi, dirijor cor Cornel Groza, Christine Razec/soprană, Denisa Iamandi/mezzo, Radu Cîmpan/tenor, Cristian Hodrea/bariton, Corul și Orchestra Filarmonicii Transilvania-care a reușit să pună bine în evidență sinteza între tradiția și sensibilitatea operatică rossiniană. Piesă inspirat aleasă, în momente care ne reamintesc nu numai de vremurile nesigure pe care le trăim de ceva ani încoace, ci și de cât de fragili suntem. Semnalul de alarmă este tras. Trebuie să admitem un lucru, Războaie ostile ne apasă!
Petite messe solenelle este una dintre creațiile târzii ale lui Rossini, 1863, cu prima audiție la 14 martie 1864, Paris. Lucrarea dedicată Contesei de Pillet-Will, cunoaște și o versiune orchestrală, Rossini introducând O salutaris hostia, arie pentru soprană, versiune cântată la Salle Ventadour de la Paris, de compania Theatre Italien, 24 februarie 1869, la trei luni după moartea compozitorului.
David Crescenzi rămâne în memoria afectivă a publicului grație autorității și eleganței cu care s-a aplecat asupra altor lucrări vocal-simfonice, cum sunt Messa da Requiem de Verdi (martie 2023), Oratoriul Elias op 70 MMV A 25 de Felix Mendelssohn (21 aprilie 2023), Carmina Burana de Orff (16 ianuarie 2025) sau Stabat Mater de Rossini (21 martie 2025), lucrări și interpretări asupra cărora m-am exprimat la timpul potrivit. Și revin la Petite messe solenelle, a cărei construcție a fost tratată de Crescenzi cu atenție la arhitectura frazelor, la relațiile dintre secțiuni, păstrând un flux sonor coerent, clar, omogen nu în ultimul rând. Tempo-urile sunt bine alese, prefer verbul la prezent, ele susținând caracterul meditativ, dar fără a pierde din vedere tensiunea interioară, specifică limbajului muzical rossinian. Momentele de reculegere, Kyrie sau Agnus Dei beneficiază de o largă respirație și de o dozare atentă a dinamicii. Atacurile sunt precise, nuanțele dinamice bine gradate, ambele contribuind din plin la crearea atmosferei de sobrietate și rafinament.
Expresiv în gestică, David Crescenzi optează pentru o spiritualitate interiorizată, apropiind lucrarea de experiența muzicală aproape confesivă. Pasajele energice, Gloria de exemplu, au suficientă vitalitate pentru a menține contrastul necesar.
David Crescenzi se remarcă și prin înțelegerea profundă a repertoriului liric și sacru, lucru de care m-am și ne-am convins de mai multe ori și în diferite producții. De data aceasta, Crescenzi pune în valoare, reiau ideea, dimensiunea spirituală a muzicii. Dialogul dintre voci (soliști și cor) și acompaniament-ireproșabil din partea Orchestrei- este, subliniez din nou, expresiv, coerent, cursiv. Viziunea dirijorală și rafinamentul rossinian se întâlnesc fericit, colaborează, reprezintă în final exemplul cel mai bun de echilibru între tradiție și interpretarea modernă, emoționantă, umană.
Fiecare intervenție solistică este bine integrată în discursul muzical pe cât de amplu, pe atât de nuanțat. Soprana Christine Razec (studii licență și master la ANMGD) impresionează printr-o emisie clară și luminoasă, cu o proiecție sigură în acut. Frazarea este atent construită, remarcând în plus naturalețea, linia de cânt elegantă și flexibilă, am în vedere Crucifixus, O salutaris hostia. Mezzosoprana Denisa Iamandi (ANMGD, clasa prof dr Geani Brad) aduce culoarea caldă și catifelată, registrul median bine conturat și omogen; excelent duo cu Christine Razec în Qui tollis peccata mundi. Tenorul Radu Câmpan (absolvent ANMGD) se evidențiază printr-un timbru plăcut, frazare îngrijită, siguranță în pasajele lirice, buna gestionare a respirației, mă gândesc la Domine Deus. Intervențiile baritonului Cristian Hodrea au gravitate și stabilitate, contribuție majoră la arhitectura sonoră generală. Expresivitatea este eficientă, susținând caracterul solemn al lucrării, exemplele sunt multe, de la Christe eleison la Gloria in excelsis Deo, Quoniam tu solus sanctus sau Sanctus. Cei patru soliști funcționează ca un tot unitar, reușite momente a tutti, privilegiu pentru coerența stilistică și echilibrul sonor, esențiale în redarea fidelă a partiturii.
Compusă într-o manieră operistică, Petite messe solenelle, oferă Corului posibilitatea de a-și demonstra, pentru a câta oară, profesionalismul. Omogenitatea timbrală și capacitatea de a crea un sunet unitar au la bază vocea, integrarea fiecărei voci în parte în ansamblu. Exemplificările sunt multe, mă opresc la Kyrie eleison, Gloria, Credo, Et resurrexit, Sanctus, Agnus Dei). Diversitatea repertorială și prezența scenică sunt atu-uri importante. Și toate la un loc poartă un nume, cel al Maestrului Cornel Groza.
Demostene Șofron
Articolul Din fotoliul de orchestră Densitate expresivă și spirituală în Petite messe solenelle: Te lăudăm, Te slăvim! apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
