Îi vezi că intră în sediul DNA unul mai fudul decât altul: cu un zâmbet rigid, sfidând orice contact cu presa, încărcați de dreptate și nevinovăție, insule de puritate morală, monumente ale neprihănirii. Ei sunt cei ce sunt, ei sunt în toate totului tot, ei… și restul lumii. La ieșire, după ore bune petrecute în fața procurorilor, nu știu cum să găsească mai repede ușa mașinii care-i duce spre casă. Căci, șifonați în orgolii și în trufii, vor trebui de-acum să dea, periodic, cu subsemnatul la poliție. Adică să fie monitorizați. Ei, care monitorizau pe alții, ei, care hotărau sume și destine, ei, pentru care lumea era prea mică, ei, deținătorii garanției că istoria îi va trimite direct în Panteon.
Articolul Un adevărat insectar apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
