Thinking about
Nu este vorba doar despre oroarea morală. Este vorba despre logica politică, avertizează celebrul istoric al Holocaustului Timothy Snyder.
Oamenii mor în lagăre de concentrare americane, nevăzuți. Și oameni sunt executați pe străzi americane, văzuți de noi toți.
Este de ajuns. Radicalul este pragmaticul.
Președintele ar trebui pus sub acuzare și condamnat, la fel ca toți cei responsabili pentru aceste atrocități. ICE (Serviciul de Imigrare și Vămi din SUA, n.r.) ar trebui desființată. La fel și Departamentul pentru Securitate Internă. Celelalte agenții din cadrul său ar trebui redistribuite către alte departamente. Iar oamenii care au ucis ar trebui investigați și aduși în fața judecătorilor și a juriilor.
Dar trebuie să vedem logica crimelor, nu doar crimele în sine. Oroarea este un adevăr în sine. Dar este și un semn al unei logici politice, cunoscută din regimurile totalitare ale secolului al XX-lea și din tentativele de a înlocui statul de drept cu tirania personală.
Este logica minciunilor și a fărădelegii.
Într-un regim constituțional, precum al nostru, legea se aplică peste tot și în orice moment. Într-o republică, precum a noastră, se aplică tuturor. Pentru ca această logică a legii să fie desființată, tiranul aspirant caută deschideri, fisuri pe care să le forțeze.
Una dintre acestea este frontiera. Țara se oprește la frontieră. Și astfel legea se oprește la frontieră. Și astfel, pentru tiran, o mișcare evidentă este să extindă frontiera astfel încât să fie peste tot, să transforme întreaga țară într-o zonă de frontieră, unde nu se aplică nicio regulă.
Stalin a făcut acest lucru cu zonele de frontieră și deportările din anii 1930 care au precedat Marea Teroare. Hitler a făcut-o cu raidurile de imigrație din 1938 care au vizat evreii fără acte și i-au forțat să treacă granița.
Și ce face Trump chiar acum? După propria sa mărturisire, precum și după mărturisirea membrilor cabinetului, el folosește ICE, nominal o autoritate de frontieră, pentru a-și impune propriile capricii într-un stat american ales de el. Nu este legal să ataci un oraș pentru că politicile sale funcționează. Nu este legal să ameninți un stat pentru a obține informații despre alegătorii săi.
Frontiera devine pretextul pentru a desființa legea peste tot, în orice moment și împotriva oricui. Este fisura care poate fi deschisă. Pana este minciuna.
Minciunile încep ca și clișee, meme-uri care ne sunt băgate în cap de guvern și de cei din mass-media care le repetă, fără gândire sau cu rea intenție.
Unul dintre aceste clișee este „aplicarea legii”, rostit iar și iar ca o incantație. „Aplicarea legii” nu este un substantiv. Nu este un obiect. Este o acțiune.
Iar acțiunea este ceva ce avem dreptul să vedem și să judecăm singuri. Oamenii care aplică legea nu poartă măști. Iar oamenii care poartă măști și care pătrund fără drept, agresează, bat și ucid nu aplică legea.
Ei o încalcă.
Este într-adevăr treaba unor autorități locale, statale și federale să aplice legea. Dar este un deserviciu pentru ele, și nu doar de imagine, atunci când angajați federali desfășoară execuții publice. Este un și mai mare deserviciu atunci când astfel de acțiuni sunt definite drept „aplicarea legii”.
Minciunile continuă sub forma unor inversiuni provocatoare, prin folosirea unor cuvinte periculoase, mai precis, „terorist” și „extremist”. Aceste două cuvinte ne sunt cunoscute din istorie ca fiind folosite de tirani. Și acestea sunt cuvintele folosite de oamenii lui Trump pentru a-i defăima pe cei uciși de politicile lor.
Aceasta este „mesajul” lor, banalitatea răului, așa cum a numit-o Hannah Arendt.
Sau răul banalității, cum a spus Václav Havel. Cuvinte transformate în realitate cu complicitatea celor care le aud.
Cei care mint activ sunt direct complici la crimele care se întâmplă și la orice crime vor urma. Dar și cei din mass-media care aleg să trateze propaganda drept realitate, să pornească de la minciuni în loc de evenimente, sunt de asemenea complici. Frontiera este fisura, minciuna este pana, iar pana este alcătuită din oameni- din noi.
Cuvintele contează, rostite o singură dată sau repetate. Ele creează o atmosferă, normalizează — sau nu. Putem alege să vedem, să numim lucrurile pe numele lor corecte, să-i demascăm pe cei care mint. Trebuie să o facem.
Oroarea morală a acelor crime este de ajuns. Dar există și o logică politică. Iar cele două sunt conectate. Cei care se opun fărădelegii și minciunilor fac ceea ce este drept. Și ei oferă o a doua șansă republicii americane aflate în pericol.
Autor
Timothy David Snyder (născut la 18 august 1969) este un istoric american specializat în istoria Europei Centrale și de Est, a Uniunii Sovietice și a Holocaustului. Deține catedra inaugurală de Istorie Europeană Modernă la Munk School of Global Affairs and Public Policy din cadrul Universității din Toronto. În perioada 2017–2025 a fost profesor de istorie la Universitatea Yale.
Articolul Minciuni și fărădelege. Taberele, execuțiile și viitorul apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
