În peisajul sportiv românesc, unde fotbalul nu este doar un joc, ci o veritabilă pasiune națională, cultura suporterilor a început, în sfârșit, să fie analizată cu seriozitate. Victor Bedelean, un tânăr istoric și membru activ al peluzei clujene „Șepcile Roșii”, aduce o contribuție semnificativă cu volumul său „Panorama ultra. O călătorie în peluzele românești”. Această lucrare nu doar că documentează fenomenul ultras din România, ci și explorează rădăcinile sale istorice și implicațiile sociale și culturale. Într-o eră în care cultura suporterilor este adesea stigmatizată și redusă la incidente violente, Bedelean reînvie o discuție despre identitate, comunitate și apartenență.
Context istoric și evoluția fenomenului ultras
Istoria ultrasismului în România este un subiect deosebit de complex, având rădăcini adânci în tradițiile fotbalului european. Originile acestui fenomen pot fi urmărite până în perioada comunistă, când suporterii erau adesea marginalizați și reprimați. Cu toate acestea, după căderea regimului comunist în 1989, cultura suporterilor a început să înflorească, influențată de mișcările similare din Occident. Victor Bedelean subliniază că, deși în România grupurile de suporteri au fost adesea privite prin prisma violenței și a haosului, ele reprezintă de fapt o parte vitală a identității culturale locale.
În capitolul introductiv al cărții sale, Bedelean examinează cum fenomenul ultras a evoluat de-a lungul decadelor, comparându-l cu mișcările similare din Italia, țara care a dat naștere subculturii ultras în anii ’60. Astfel, el îmbină o cercetare riguroasă cu mărturii personale, oferind o imagine detaliată a modului în care aceste grupuri s-au format și s-au dezvoltat. În acest context, „ultras” nu este doar un termen folosit pentru a descrie grupuri de suporteri, ci devine o etichetă care definește o întreagă subcultură, plină de ritualuri, tradiții și coduri nescrise.
Cultura și identitatea peluzelor românești
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale lucrării lui Bedelean este felul în care abordează identitatea peluzelor din România, în special a grupului „Șepcile Roșii”. Această galerie, asociată cu Universitatea Cluj, nu este doar un grup de suporteri, ci și un simbol al culturii și tradiției ardelenești. În paginile cărții, cititorii descoperă cum acest grup a reușit să îmbine pasiunea pentru fotbal cu mândria locală, creând o identitate unică care depășește simpla susținere a unei echipe.
Bedelean subliniază că, spre deosebire de alte peluze din țară care au fost marcate de agresivitate, „Șepcile Roșii” au adoptat un stil de susținere bazat pe melodii lungi și complexe, inspirate din tradițiile folclorice și rock. Această alegere reflectă nu doar gusturile muzicale ale suporterilor, ci și o filosofie a susținerii care pune accent pe comunitate și unitate. Motto-ul „Noi dăm tonul, nu ecoul!” devine un simbol al acestei mentalități, care îmbină tradiția cu inovația.
Impactul social și politic al fenomenului ultras
În ciuda percepției negative adesea asociate cu cultura ultras, Bedelean subliniază importanța acestor grupuri în structura socială și politică a României. Cartea sa oferă o analiză amănunțită a modului în care peluzele au devenit spații de exprimare a opiniilor sociale și politice, în special în contextul unei societăți în continuă schimbare. De exemplu, Bedelean discută despre cum suporterii au fost implicați în proteste și mișcări sociale, folosind fotbalul ca o platformă pentru a-și exprima nemulțumirile față de sistemul politic sau condițiile economice.
Un aspect interesant pe care autorul îl evidențiază este modul în care fenomenul ultras este influențat de legislația și politicile guvernamentale. De-a lungul anilor, mai multe reglementări au fost impuse asupra suporterilor, uneori cu scopul de a reduce violența, dar adesea având ca efect restricționarea libertății de exprimare. Bedelean argumentează că aceste măsuri sunt adesea contraproductive, generând o alienare și mai mare între suporterii și autorități.
Studii de caz: Peluza „Șepcile Roșii” și alte grupuri de suporteri
Un capitol central al lucrării lui Bedelean este dedicat analizei detaliate a peluzei „Șepcile Roșii”, dar și a altor grupuri de suporteri din România. Autorul folosește o metodologie mixtă, combinând cercetarea istorică cu interviuri și mărturii directe din partea suporterilor. Această abordare oferă o imagine nuanțată asupra modului în care aceste grupuri au evoluat și s-au adaptat la schimbările sociale și economice. De exemplu, Bedelean analizează cum „Șepcile Roșii” au reușit să își mențină identitatea în ciuda dificultăților economice și a falimentului clubului în 2016.
Un alt aspect relevant pe care autorul îl abordează este relația dintre diferitele peluze din România. Rivalitățile dintre galeriile din București (Steaua, Dinamo, Rapid) și cele din provincie (Politehnica Timișoara, UTA Arad, Universitatea Craiova) sunt explorate în detaliu, evidențiind nu doar competițiile sportive, ci și legăturile culturale și istorice. Bedelean discută despre cum aceste rivalități au contribuit la consolidarea identităților locale și la formarea unor comunități puternice în jurul echipelor de fotbal.
Perspectivele viitoare ale cercetării în domeniul ultras
În încheiere, Bedelean nu doar că documentează trecutul și prezentul fenomenului ultras, ci și deschide noi direcții pentru cercetările viitoare. El subliniază că, deși multe aspecte ale culturii ultras au fost studiate, există încă un vast teritoriu neexplorat, în special în ceea ce privește influența rețelelor sociale și a tehnologiei asupra mobilizării suporterilor. De asemenea, autorul sugerează că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mai bine impactul cultural și social al acestor grupuri în societatea românească.
„Panorama ultra. O călătorie în peluzele românești” este, așadar, o lucrare esențială atât pentru iubitorii de fotbal, cât și pentru cercetători și specialiști în domeniul sociologiei și istoriei contemporane. Printr-o abordare echilibrată și bine documentată, Bedelean reușește să ofere o viziune cuprinzătoare asupra unui fenomen complex, adesea neînțeles, dar profund ancorat în cultura românească.
