În 5 martie, la ora 17 și zece minute, nu am mai avut facebook. M-am gândit că paznicii intransigenți ai moralei, ai eticii, mi-or fi găsit în postări oareșce lucruri care nu le-au fost pe plac. Am intrat în panică, am încercat, prin metodele vechi, consacrate, să-mi recapăt facebookul, dar nu s-a putut! Nu știu de ce, am avut o bănuială că ceva nu este în regulă, că nu este o situație ca în cele anterioare, așa că am sunat mai multă lume, prieteni și cunoscuți, care mi-au confirmat că și ei se află în aceeași situație. Mai târziu am aflat că a fost vorba despre o defecțiune internațională și adevărul este că s-a intrat într-o panică socială, ce amenințase să se generalizeze. Hiba a fost remediată și s-a intrat în normalitate, dar am stat și m-am întrebat dacă ne aflăm într-o normalitate, într-adevăr, sau trăim o realitate confecționată de alții, cu care suntem dirijați, manevrați și ni se creează iluzii existențiale de care să ne agățăm speranțele și intențiile de viață. Walking Month revine cu o
Vă rugăm să accesați pagina Autentificare. Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă
