Cercul (fragment) Mergeam pe drum. Era luna, asa, toamna. Si ma ajunge din urma si trece pe langa mine Un cerc. O tuturiga mare de fier. Un cerc Care mergea singur pe linie. M-am uitat in urma: I-o fi aruncat cineva? L-o fi dat de-a tuturiga Nimeni… Si, la urma, cine se-l azvarle, Ca era mare si greu – ca o sina de roata de car. poezie de Marin Sorescu Lectia despre cerc Se deseneaza pe nisip un cerc dupa care se taie in doua, cu acelasi bat de alun se taie in doua. Dupa aceea se cade in genunchi, dupa aceea se cade in branci. Dupa aceea se izbeste cu fruntea nisipul si i se cere iertare. Atat. poezie de Nichita Stanescu Va salut cu drag pe toti cei care ma vizitati. Vreau sa va spun in putine cuvinte despre cateva urme de cercuri din inima mea. Intai, cercul luminos cu care sunt inconjurate capetele sfintilor, in pictura bisericeasca. 
Un alt cerc drag, cu urme psihologice si nu numai, in viitorul meu, il reprezinta verigheta pe care o voi purta de la anul, din primavara, daca ne ajuta Dumnezeu. Urma de cerc lasata de ceasca de cafea pe noptiera si pe birou este una pentru care sunt zilnic certata de omul meu dar pe care, ca o fetita incapatanata si pusa pe sotii, continuu s-o las, desi as putea evita asta folosind un suport pentru pahare din setul de zece, cumparat tocmai in acest sens, dar cu ce-l mai tachinez atunci? Despre alte cercuri, ati citit mai sus. Va invit sa descoperiti si urmele lasate de cercurile celor din Clubul Psi.
