Când ai parte de un festival de talia TIFF-ului, greutatea stă în alegeri, am mai scris acest lucru. Multe dintre filmele prezentate sunt la prima lor prezență pe ecranele clujene, expozițiile la fel, invitați mai mult sau mai puțin cunoscuți, dar ocazii foarte bune pentru interviuri. Te simți coppleșit de multitudinea evenimentelor, proiecții, întâlniri, vernisaje, mese rotunde, concerte…
Spunând lucrurilor pe nume, două au fost, cel puțin până la ora scrierii rândurilor de față, filmele văzute. Voi începe cu Conspirația din Tirana (producție Italia, 2024, regia Manfredi Lucibello, Oliviero Lavagetto, Edi Rama, Pier Matteo Lucibello, Kastriot Shehi, Bebo Sorti în propriile lor roluri. Cu toții prinși într-o excrocherie în lumea artei contemporane, act curajos, scandalos și provocator bine pus la punct. Documentarul în sine, amuzant până la punct, lasă spectatorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Pe rol este Bienala de Artă Contemporană de la Tirana, prima de acest gen în Albania anului 2001. Prin patru artiști inventați-Bioy/presupus pedofil; Gavotta/pornografie; Bola Equa/activist nigerian, Hamid Piccardo/fotograful oficial al lui Bin Laden-intrăm în lumea fake-urilor, creierul operației fiind Marco Lavagetto. Restul este film.
Al doilea film văzut a fost Nici fiară nu există ce nu cunoaște mila, al cincilea film al regizorului Burhan Qurbani (2025, Germania/Polonia/Franța), rescriere interesantă a cunoscutei piese Richard III, interpretare modernă, plasată pe străzile Berlinului zilelor noastre. Cu acțiune în lumea clanurilor, York și Lancaster ca să știm despre ce este vorba. Dar cu actori la înălțime, Kenda Hmeidan, Mehdi Nebbou, Hiam AbbasIbrahim Al-Khalil, Karime Vakilzadeh.
Se știe, Titus Andronicus este cea mai sângeroasă piesă a Bardului britanic. Personal, consider Richard III la același nivel. Nici pelicula lui Qurbani nu diferă. Text și imagine generează disconfort mental în primul rând. Este agresiv, dur, morbid, sângeros. Firesc atâta timp cât în centrul atenției stau puterea, ambiția, avuția și statutul social, discriminarea, religia. Context în care despre umanitate nici nu are rost să vorbim.
Este dacă admiteți ideea, dovadă că textul lui Shakespeare este deopotrivă actual și universal prin multele variante propuse scenei și marelui ecran. Oare cum ar arăta Richard III în lumea clanurilor din România, Ilfov să spunem…?
Plecat
Iată expoziția pe care trebuie să o vedețiși vă invit să treceți pragul Muzeului de Artă. Nu veți regreta deloc. Sunt pagini de viață ale românilor care au ales să emigreze în Vest, care au văzut în Vest o șansă de realizare material-financiară. Că visele nu se împlinesc întru totul, este o altă poveste.
Plecat poartă două distincte semnături, cea a artistului fotograf Cosmin Bumbuț și a jurnalistei Elena Stancu. Cei doi au început documentarul fotografic de 6 ani și jumătate, vizate fiind comunitățile de migranți români din Europa. Au călătorit în 12 țări, au publicat peste 130 de reprotaje despre românii mai mult sau mai puțin sezonieri din Germania, Spania, Belgia, Danemarca, Anglia, Franța, Suedia, Italia, Norvegia. Au publicat reportaje despre sărăcia extremă și violența domestică. Poveștile sunt diferite de la o familie la alta, unele liniare ca stil de viață, altele marcate de drame personale sau colective.
Mergem pe urmele pașilor lăsați de români. Îi vedem la cules de mere în Kent, în serele de roșii de lângă Nurnberg, îi vedem la cules de căpșuni la o fermă din Verlaine/Belgia, la ferme de vaci din Prestfoss, îi vedem construind acoperișuri, culegători de cireșe tot în Verlaine/Belgia, lucrând în construcții…Îi cunoaștem pe Gabriel Bodescu, sudor și preot al comunității de români din Skagen/Danemarca și pe Nicu Ion (37 ani), consilier în Newcastle, primul consilier rom din Anglia. Nicu Ion a emigrat în 2012, din cauza rasismului. O cunoaștem și pe Luna, transgender, studentă a Universității din Leiden, psihologie, emigrare tot din cauza discriminării. Nu în ultimul rând, o cunoaștem pe Olivia Sgarbură (43 ani), chirurg oncolog, în blocul operator al Institutului Regional de Cancer din Montpellier. Mă opresc aici, am lansat invitația de a vizita expoziția Plecat, plină de învățăminte.
Luni 16 iunie
34 sunt peliculele propuse vizionării astăzi. Propunerile se îndreaptă spre Vânătorul de recompnese (producție Statele Unite, 1982, regia Ridley Scott, cu Harrison Ford, Rutger Hauer, Sean Young) * Bolero (producție Belgia, Franța, 2024, regia Anne Fontaine, cu Raphael Personnaz, Doria Tillier și Emmanuelle Devos; reîntâlnire cu două mari spirite, Ida Rubinstein și Maurice Ravel, compozitorul uneia dintre cele mai iubite și faimoase partituri muzicale, Bolero) * Brazil (coproducție Marea Britanie, Statele Unite, 1985, regia Terry Gilliam, cu Robert De Niro, Jonathan Pryce, Kim Greist; nominalizare Oscar pentru cel mai bun scenariu original; este proiecție eveniment la aniversarea a 40 de ani de la premiera mondială!) * Efectul Helsinki (coproducție Finlanda, Germania, Norvegia, 2025, regia Arthur Franck; dinamica puterilor din timpul Războiului Rece, miturile țesute în timpul acestuia) * Sunrise: A Song of Two Humans (Statele Unite, 1927, regia F. W. Murnau, cu Janet Gaynor, Margaret Livingston, Arthur Housman…; acompaniament live John Sweeney, cinema Dacia Mănăștur, 18:00)
Demostene Șofron
Articolul TIFF 24: Greutatea de a alege… apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
