Nu a aflat nimic altceva azi. A asistat doar la alte scene egocentrice fara sa invete ceva din asta. Zile scurte, imputinate de trairi si de sine. Buimaceli, risipiri, senzatia diminetilor si serilor luate de fiecare data de la zero. Se anunta obositoarea despartire de toamna, dupa citeva iluzorii tandreturi ruginii cu soare. Si dispretul definitiv de pe chip la vederea
statuilor din chirpici. Curind, zapada. Aceeasi in fiecare dimineata. Aceeasi ca si durerea aia ascutita din genunchi. Pina atunci isi aminteste de un poet, Federico Garcia Lorca. Isi aprinde o tigara si il asculta. De la zero, desi l-a citit de atitea ori. Poate a trecut, deja, prea mult de atunci
Federico Garcia Lorca Gazelul fugii M-am pierdut de multe ori pe mare, cu auzul plin de flori abia culese, plin de-amarul dragostei si-al agoniei. M-am pierdut de multe ori pe mare, cuim ma pierd adesea-n suflet de copil. Nu exista noapte, cind, dind un sarut, sa nu simti surisul lumii fara chip, nu exista nimeni, sa nu-si aminteasca, un nascut de-atinge, capatini de cal. Caci pe frunte cata trandafiri intruna, asprele privelisti de albite oase, iar mina nu are un alt sens decit radacini sa fie, umblind prin pamint. Cum ma pierd adesea-n suflet de copil, m-am pierdut de multe ori pe mare. Nestiind ce-i apa, cat mereu o moarte, fara de lumina trupul sa-mi consume. Evalueaza: Partajeaza asta: Partajare pe Tumblr Mai mult http://io-flavius.livejournal. Email Listare Google+ Buzunar Pinterest Apreciez asta: Apreciaza Incarcare… Similare 
a aflat nimic altceva azi. A asistat doar la alte scene egocentrice fara sa invete ceva din asta. Zile scurte, imputinate de trairi si de sine. Buimaceli, risipiri, senzatia diminetilor si serilor luate de fiecare data de la zero. Se anunta obositoarea despartire de toamna, dupa citeva iluzorii tandreturi ruginii cu soare. Si dispretul definitiv de pe chip la vederea
statuilor din chirpici. Curind, zapada. Aceeasi in fiecare dimineata. Aceeasi ca si durerea aia ascutita din genunchi. Pina atunci isi aminteste de un poet, Federico Garcia Lorca. Isi aprinde o tigara si il asculta. De la zero, desi l-a citit de atitea ori. Poate a trecut, deja, prea mult de atunci
Federico Garcia Lorca Gazelul fugii M-am pierdut de multe ori pe mare, cu auzul plin de flori abia culese, plin de-amarul dragostei si-al agoniei. M-am pierdut de multe ori pe mare, cuim ma pierd adesea-n suflet de copil. Nu exista noapte, cind, dind un sarut, sa nu simti surisul lumii fara chip, nu exista nimeni, sa nu-si aminteasca, un nascut de-atinge, capatini de cal. Caci pe frunte cata trandafiri intruna, asprele privelisti de albite oase, iar mina nu are un alt sens decit radacini sa fie, umblind prin pamint. Cum ma pierd adesea-n suflet de copil, m-am pierdut de multe ori pe mare. Nestiind ce-i apa, cat mereu o moarte, fara de lumina trupul sa-mi consume. Evalueaza: Partajeaza asta: Partajare pe Tumblr Mai mult http://io-flavius.livejournal. Email Listare Google+ Buzunar Pinterest Apreciez asta: Apreciaza Incarcare… Similare
