Clujul devine tot mai mult un centru al artei și culturii emergente, atrăgând din ce în ce mai mulți tineri către domeniul artistic. În acest context, diverse asociații, ateliere, galerii de artă și cenacluri își fac loc pe scena culturală a Clujului. Unul dintre proiectele proaspete este „3162 Nostalgia”, condus de Sara Pongrac și Patricia Sas, două masterande la Universitatea de Artă și Design, secția FOTO-VIDEO.
„3162 Nostalgia” este o asociație ce sprijină tinerii artiști din toate domeniile artei, încercând să abordeze o direcție interdisciplinară care să unească diverse ramuri ale artei. Principiul de bază al asociației constă în promovarea artiștilor emergenți, nedebutați, și, în acest sens, își propun ca la fiecare eveniment organizat costurile să fie minime sau chiar inexistente pentru cei care expun.
Până în prezent, „3162 Nostalgia” a desfășurat un singur proiect, un proiect-pilot – o expoziție/concurs de fotografie în care Facultatea de Teatru și Film din cadrul UBB Cluj și Facultatea de Arte Plastice din cadrul UAD Cluj s-au unit, realizând astfel o premieră în peisajul cultural-artistic al Clujului. Expoziția a avut loc la Galeria Moritz și a înregistrat un real succes.
Într-un interviu cu Sara Pongrac, am discutat despre desfășurarea și organizarea primului lor eveniment și am aflat mai multe despre dificultățile și provocările prin care trece un tânăr artist în peisajul artistic contemporan.
Ce reprezintă 3162 Nostalgia și de unde vine numele?
Sara: Eu și Patricia am venit cu această idee în timp ce făceam brainstorming pentru numele acestui proiect la Soviet, o cafenea în centrul Clujului. Am ajuns la concluzia că am dori ca numele să exprime un anumit sentiment, așa că am optat pentru „Nostalgia”. Apoi, am considerat că este prea simplist să fie doar „Nostalgia”, așa că am decis să adăugăm și numărul 3162, care este, de fapt, numele unui asteroid.
Ați venit cu acest concept pentru a ajuta artiștii? Se încadrează aici doar artiștii emergenți, fără vizibilitate sau nu există o regulă în acest sens?
Sara: Propunerea noastră este să ajutăm artiștii care încă nu și-au definit direcția. În cadrul primei noastre expoziții, am oferit posibilitatea unor artiști să expună pentru prima oară. Deși prima expoziție a fost axată pe fotografie, nu ne dorim să limităm proiectul la această direcție. Pentru acest eveniment, am lansat un open-call în decembrie și, la început, am fost îngrijorate pentru că până după Revelion nu se înscrisese nimeni. Totuși, în ziua de 12, când era termenul limită, s-au înscris 25 de persoane, cu o oră înainte să se încheie deadline-ul.
Cum ați găsit spațiul pentru a expune? Ați contactat mai multe galerii, ați avut niște idei pentru cum doreați să arate galeria?
Sara: Tot ce ne-am dorit a fost să avem pereți albi. Nu am avut pretenții, a fost important să găsim o galerie care să ne primească fără să ne ceară bani.
Cum a mers publicitatea, cum v-ați făcut cunoscuți?
Sara: Am avut noroc cu ASUAD ȘOI ASFTF, asociațiile de la Universitatea de Teatru și Film și Facultatea de Teatru și Film, care ne-au făcut vizibile postările. Doar pentru că numele lor apăreau în postările noastre, oamenii au fost curioși să vadă despre ce este vorba. La început, este esențială o rampă de lansare, deoarece este dificil să te faci vizibil altfel.
De ce ați ales o expoziție-concurs?
Sara: Ne-am gândit că premiile și ideea de concurs vor adăuga un interes suplimentar și astfel vom atrage mai mulți oameni. Locul trei a câștigat servicii de developare și scanare în valoare de 300 de lei, locul doi primește o acreditare la TIFF, iar locul întâi obține o expoziție personală. Toate aceste premii au fost oferite de diferiți sponsori care au ales să sprijine proiectul, ceea ce ne bucură foarte mult.
Am observat că și tu ai expus. Este prima ta expoziție?
Sara: Nu am mai expus niciodată singură, dar am participat la expoziții colective. Așa m-am întâlnit cu Patricia; am participat amândouă la o expoziție la Muzeul de Artă Contemporană din București, când eram în liceu.
Spuneai că îți dorești să le arăți oamenilor că nu e atât de greu să reușești să îți expui lucrările, să participi la expoziții. Crezi că mulți artiști renunță pentru că nu au drive-ul necesar să caute, să se facă vizibili?
Sara: Da, și nu ar trebui să facă asta. De aceea vreau să creez această comunitate, în care 3-4 artiști se întâlnesc și decid să facă ceva împreună, pentru că singuri este, poate, mai greu. La vernisaj, a venit un băiat la mine și mi-a spus că face sculptură, mi-a arătat lucrările sale și mi-a spus că mai are un prieten la pictură și încă unul la sculptură, și ar vrea să facem ceva împreună. Așa începe să funcționeze networking-ul.
Da, mi se pare că toată lumea este deschisă la colaborări în fazele incipiente ale unui proiect, dar în timp, majoritatea asociațiilor de acest tip ajung într-o fază de semi-elitism, în care cercul se închide, comunitatea este deja formată și este foarte greu pentru alții să mai pătrundă înăuntru.
Sara: Da, nici noi nu ne dorim asta. De aceea încercăm să evităm să lucrăm cu același artist de mai multe ori și de aceea punem atât de mult accentul pe arii diverse. Prima noastră expoziție a fost axată pe fotografie, următoarea poate va fi de sculptură-pictură, poate zona de fashion, cine știe?
Cine a curatoriat prima expoziție 3162 Nostalgia? Care crezi că ar trebui să fie abilitățile unui curator?
Sara: Noi am fost curatorii primei expoziții. Nu ne-ar plăcea să ne numim așa în mod oficial. Cred că e foarte important să spunem o poveste, ca privitorul să vadă dincolo de o fotografie frumoasă, dincolo de materialitatea fotografiei, de culori, de estetic. Trebuie, totodată, să formăm o legătură între artiștii care expun și între lucrările expuse. Noi am avut 23 de lucrări de la 15 oameni diferiți și a fost o experiență minunată să găsim legături între ele.
Tu ești actriță, ai terminat Facultatea de Teatru. Mereu ai oscilat între teatru și fotografie?
Sara: Da, dintotdeauna. În timpul liceului mi-am dat seama că nu îmi place teatrul și m-am apucat să fac filme, fotografie. Cam tot liceul plecam la festivaluri de scurtmetraje, făceam poze, nu mă prea ocupam cu teatrul. Când a venit timpul să aleg o facultate, am optat tot pentru teatru, nu știu de ce. Am vrut să le fac pe ambele, dar când faci facultatea de teatru nu mai ai timp de nimic altceva. Și am spus că le fac pe rând, de aceea un master pe fotografie mi s-a părut o alegere bună. Acum lucrez la disertație pe fotografie polaroid.
Ce te atrage pe tine în fotografie, ce modele ai?
Sara: Eu în mare parte fac fotografie stradală și îmi place foarte mult să fotografiez oameni pe care nu îi cunosc. Mă inspiră Sophie Calle, ea a fost supranumită fotografa detectiv pentru că îmbină scrisul cu fotografia. Fotografiază oameni pe stradă, dar și inventează povești despre ei și mereu expune fotografia și textul.
Artiștii care au expus în cadrul expoziției-pilot organizată de 3162 Nostalgia la Moritz Gallery sunt: A. Fronie, Adrian Cucu, Alma Dumitraș, Ciprian Moraru. Coralia Lipcei, Daria Gizdavu, Dobai Robert, Gabi Jilav, Laszlo Irisz, Marchidan Andreea Maria, Nicu Nistor, Poepscu Alexadndra, Rotar Daria, Patricia Sas și Sara Pongrac.
Interviu realizat de Mara A. MUNTEAN
Foto: Eugen Moritz
