Autorităţile române fac eforturi susţinute pentru a evita retrogradarea ratingului de ţară în categoria „junk” (investiţii speculative), ceea ce ar îngreuna accesul pe pieţele financiare şi ar majora costurile de împrumut atât pentru stat, cât şi pentru companii, se arată într-un articol publicat miercuri pe blogul Opinii BNR, semnat de Cristian Bichi, consilierul guvernatorului BNR. „Autorităţile române fac o adevărată echilibristică pentru ca ratingul României să nu ajungă în categoria „junk” („investiţii speculative”), ceea ce ar îngreuna accesul ţării pe pieţele de finanţare şi ar duce la creşterea costurilor împrumuturilor. Dacă România se va împrumuta mai scump, la fel vor face şi firmele româneşti. În general, datorită multor aspecte tehnice implicate, subiectul ratingurilor de credit rămâne o nebuloasă pentru marele public şi, în unele cazuri, chiar şi pentru analiştii economici”, arată Bichi. Plecând de la această realitate, prezenta opinie este elaborată în scopuri de educaţie financiară, notează autorul analizei. „O agenţie de rating este o persoană juridică independentă a cărei activitate include acordarea, cu titlu profesional, de ratinguri (note/calificative) de credit. Calificativele au în vedere evaluarea prospectivă a riscului de credit al emitenţilor sau al obligaţiilor financiare”, a precizat consilierul guvernatorului BNR. Potrivit acestuia, „raţiunea primară a existenţei agenţiilor de rating este de a reduce asimetria informaţională dintre emitentul unui instrument financiar şi investitori în ceea ce priveşte capacitatea şi voinţa acestuia de a face plăţi la timp în contul datoriilor sale”.
Ratingurile sunt importante nu numai pentru conţinutul informaţional, ci şi pentru valoarea lor tranzacţională şi faptul că sunt utilizate în scopuri de reglementare financiară, a adăugat oficialul BNR. „Sectorul agenţiilor de rating este foarte concentrat, fiind alcătuit din câţiva jucători importanţi la nivel global (Standard&Poor’s – S&P, Moody’s şi FitchRatings), aşa-numitele „Big Three”, şi diverse agenţii minore (regionale sau strict specializate)”, se mai arată în document. Potrivit prevederilor legale europene, un rating de credit reprezintă o opinie, acordată pe baza unui sistem de clasificare bine stabilit şi definit al categoriilor de rating, referitoare la bonitatea unei entităţi, a unei creanţe sau a unei obligaţii financiare, a unui titlu de creanţă sau a unei acţiuni preferenţiale şi a altor instrumente financiare ori a unui emitent de astfel de obligaţii. Conform sursei citate, un rating de credit este „doar o opinie ce priveşte spre viitor referitoare la riscul de credit al unui emitent sau al unor obligaţii financiare şi nu o certificare contabilă sau o garanţie privind plata efectivă a datoriilor”. „Ratingurile de credit suverane indică, atât capacitatea, dar şi voinţa guvernelor supuse procesului de evaluare din partea agenţiilor specializate de a-şi onora obligaţiile financiare, în întregime şi la timp, faţă de creditori comerciali privaţi. Un rating suveran, ce reprezintă o formă de „rating privind emitentul”, nu priveşte obligaţiile faţă de alte guverne, instituţii supranaţionale (de exemplu FMI, Banca Mondială) sau întreprinderi ale sectorului public/guverne regionale”, mai arată analiza. Ratingurile de la BBB- sau Baaa3 în sus sunt considerate, prin convenţie a pieţei, ca aparţinând categoriei „recomandat pentru investiţii” („investment grade”), în timp ce ratingurile de la BB+ sau Ba1 în jos sunt clasificate ca „investiţii speculative” sau cu „randament înalt („high yield”). Pentru această ultimă categorie se mai utilizează şi denumirea „nerecomandat pentru investiţii” sau cea depreciativă de „junk” („gunoi”).
Articolul România: Retrogradarea ratingului scumpește împrumuturile apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
