Ziaristul Dumitru Vatau împlinește frumoasă vârstă de 80 de ani. Are 62 de ani de presă și a rămas fidel ziarului „Făclia”, unde încă semnează constant articole din toate domeniile social, învățământ, administrație sau cultură. În interviul acordat ziarului „Făclia” povestește despre munca sa de gazetar și face o mărturisire de suflet, aceea că are de gând să scrie o cărțulie despre viața sa, despre cele mai importante etape ale vieții sale. Citiți mai jos amplul interviu acordat cotidianului căruia ziaristul Dumitru Vatau i-a rămas fidel pentru totdeauna.
Premiant din liceu pe țară, la reportaj
Rep: Cum ați început să scrieți pentru prima dată?
Ziaristul Dumitru Vatau: Fiind elev în liceu, m-am hotărât pur și simplu să îmi încerc talentul. Aveam un prieten, coleg de camera din Târgu Jiu, care publicase deja o știre la „Scânteia Tineretului”. I-am zis că vreau să concurez considerând că aș avea și eu loc în cotidianul tineretului, mai ales că participam la multe activități ale Uniunii Tineretului Comunist, atunci era această organizație, numită UTC. Am început să scriu. Prima dată mai stângaci, iar pe parcurs am început să-mi intru în mână. Astfel că, înainte de a lua bacalaureatul, la 19 ani, am ajuns să iau premiul al doilea pe țară la un concurs de reportaje.
Rep: Unde ați studiat la liceu?
D.V.: Am învățat la liceu la Gherla și am terminat studiile liceale în anii 60. Când am scris la „Scînteia Tineretului” am început să scriu și la „Făclia”. Primul reportaj pe care l-am scris a fost despre Combinatul de Industrializare a Lemnului din Gherla (CPL), o investiție nouă, primul combinat din județul Cluj unde se fabricau furnire, placaje, panele, plăci aglomerate din lemn. La început am lucrat acolo, apoi la furnire estetice. În ziarul „Făclia” aveam la un moment dat o rubrică intitutală „Cronică din Gherla” pe care o susțineam săptămânal cu articole despre evenimentele sociale, culturale, politice, economice din Gherla. Mai târziu, tot în Făclia, am semnat rubricile „Releu județean” și „Contraste”.
De la 18 ani scrie în „Făclia”
Rep: Câți ani aveați când ați debutat la „Făclia”?
D.V.: La „Făclia”, dar și la „Scânteia Tineretului” am început să scriu de la 18-19 ani deși sunt născut în Dumbrava Mehedințiului. Clasa a VIII-a am făcut-o la Strehaia.
Rep: Cum ați ajuns să studiați la Gherla?
D.V.: La final de clasă am abandonat școala din Strehaia și m-am dus cu trei colegi de-ai mei de școală generală la Școala Profesională din Caransebeș. Urmând doi ani de zile, am absolvit școala și am fost repartizat la Gherla. Așa am ajuns la Cluj. Aici mi-am continuat studiile liceale și după aceea am mers la facultate la București. Am câștigat concursul pe țară cu un reportaj despre Gherla, fiind poziționat al doilea printre cei premiați. Era un concurs național de reportaje organizat de ziarul „Muncitorul forestier”. Am fost premiat la București. Evenimentul s-a organizat la Uniunea Ziariștilor unde am cunoscut lumea presei din București. Acolo mi-au zis „Măi tinere, haide încoace!” toți mă întrebau, vroiau să afle mai multe despre băiatul care promitea. Atunci au scris mai mulți ziariști despre mine, inclusiv Mircea Josan, realizatorul emisiunii „Joia tineretului” de la Radio București, m-a chemat să facă o înregistrare la Radio București. A fost prima mea înregistrare la radio, după care am început colaborarea la Radio Cluj ca și corespondent. La Radio Cluj am muncit ani întregi, așa cum am lucrat și pentru Făclia.
Cu opinii exprimate și în fața șefilor de județ
Rep: Ați început scrisul cu stilou și agendă?
D.V.: Da. Și-mi amintesc că fiind student la București, în cei patru ani de studenție, fugeam la cursurile de la facultatea de Jurnalism. Participam la cursuri pentru a afla cât mai multe despre meseria de ziarist și totodată publicam în revista „Opinia” a Facultății de Jurnalism.
Rep: După facultate, destinul v-a adus adus din nou la Cluj.
D.V.: Am făcut facultatea la București și după finalizarea studiile am fost repartizat tot aici, la Cluj. La un an după ce am terminat facultatea, am fost numit președinte al Consiliului Unic Agroindustrial de Stat și Cooperatist (CUASC). Am avut în administrare CUASC Cășeiu, CUASC Dej și CUASC Gherla. Am lucrat ca președinte de CUASC unde am coordonat activitatea mai multor unități administrative teritoriale între care municipiul Dej, comunele din fostul raion Dej, municipiul Gherla și comunele din fostul raion Gherla. Pe vremea CAP-urilor erau probleme deosebite și se punea accent mai mult pe producție. Producțiile medii la hectar trebuiau să crească obligatoriu, că așa era politica pe vremuri. Era o zonă unde se livrau legume și fructe, în special, dar și cereale, se făcea zootehnie, cum era peste tot, în toate unitățile. Plus că la Dej funcționa fabrica de conserve, de sucuri, o industrie destul de bine structurată în vremurile acelea. Fiind președinte de CUASC, am cunoascut realitățile din teren. La Cutca (comuna Sânmartin), oamenii lucrau mai mult cu sapa și cu animale fiind o zonă deruloasă. Exista o lege în agricultură, pentru terenurile greu accesibile, nemecanizate, slab productive, producția se putea împărți 50% CAP-ului și 50% membrilor cooperatori. Toamna când recoltau, oamenii au luat porumbul cel mai bun pentru ei și cel mai slab l-au lăsat CAP-ului. Producția era câțiva saci. Oamenii își mâncau timpul și sănătatea săpând acele culturi pe terenurile greu accesibile. În zonă a venit primul secretar al județului Cluj, Ioachim Moga, trimis de președintele Cooperației Ioan Neșu, membru supleant în Biroul județean de partid. Neșu a fost în zonă și a văzut ce au făcut oamenii și l-a informat pe prim-secretar. Prim- secretarul Ioachim Moga și-a anunțat imediat vizita, iar când a ajuns a spus clar că vrea să meargă la Cutca. Aici i-a luat la verificat pe oameni și s-a arătat nemulțumit de ceea ce a găsit. I-am amintit că există primar, viceprimar, brigadier, inginer, președintele de CAP, care au fost destul de bine instruiți și care știu ce au de făcut, și că nu neapărat trebuie să stea cineva lângă ei.
Pedepsit pentru că nu a tăcut în ședință
Rep: Cât de mult v-a costat această înfruntare a șefului de județ?
D.V.: La trei zile a întrunit Biroul județean de partid și m-a chemat la ședință, unde m-a ținut o oră jumate în picioare. Îmi aduc aminte de ședința în care am stat o oră jumate în picioare, într-o căldură insuportabilă, în 1989. Lângă mine era generalul Șerbănoiu, șeful Inspectoratului de la Interne, dincolo șefa de la învățământ. Unul îmi dădea cu genunchiul să tac, altul mă trăgea de pantaloni tot ca să tac. Prim-secretarul Moga mă ținea în picioare, tot mă critica și eu îi dădeam replici, știind că mă va da afară. Rectorul de la Babeș-Bolyai, Aurel Negucioiu, când vorbea prim-secretarul îmi făcea semn ca să tac. Dar n-am tăcut. Prim-secretarul Moga i-a spus secretarului Dăscălescu „Îi faci dosar, îl dai afară și îl trimiți în producție. Scurt.” După trei luni de zile de stat pe tușă, primul vicepreședinte al Consiliului Popular Județean Cluj, Ștefan Negreț, m-a cerut să lucrez că avea post liber. Pe Noja, Dumnezeu să-l odihnească, de la comitetul de cultură l-au trimis director la Cinematografie și a rămas postul liber de inspector la cultură. Dar a mai rămas un post liber prin pensionare și la Corpul de control al Consiliului Popular Județean Cluj. Iar primul secretar Ioachim Moga a refuzat încadrarea mea în unul din cele două posturi cu toate insistențele lui Negreț că sunt un cadru tânăr, pregătit, un om dinamic, cu multă voință. În sfârșit, mi-a făcut un bine. În fond, am scăpat de acolo. Până la urmă, primul vicepreședinte Negreț m-a angajat la Corpul de control ca inspector județean. La un moment dat a rămas postul liber de șef serviciu la Corpul de control, delegându-mă pe mine pe această funcție. Apoi, am ocupat funcția prin examen. Pe parcurs, Corpul de control s-a transformat în Serviciu coordonare- îndrumare activități consilii locale și primării. Aici am lucrat până când m-am pensionat la 64 de ani. După pensionare am trecut totalmente la ziar, la Făclia de Cluj, cu scrisul.
Documentare, de pe șantierele țării la festivaluri tradiționale
Rep: În toată această perioadă, ați continuat să scrieți.
D.V.: La 20 de ani am început să scriu la ziarul „Sportul” din București, am fost corespondentul legitimat al „Sportului”, la „Scânteia Tineretului”, „Muncitorul Forestier”, am colaborat cu revista „Fotbal”, ziarul „Munca”, ziarul „Pentru socialism”, ziarul în limba maghiară „Igazsag”, revista „Opinia”. Am scris și la revista „Facăra”. Poetul Adrian Păunescu mi-a dat foarte multă încredere în abordarea unor subiecte mai pretențioase încât pur și simplu când ieșeam din redacția lui, și la o lună, eram încărcat de energie pozitivă. La revista „Tribuna” am publicat mai multe interviuri printre care unul realizat cu maestru Gheorghe Zamfir aflând cum naiul său a devenit un întreg univers.
Am colaborat cu multă presă. Am scris abordând domeniul administrației publice, reflectând trasformările din orașele și comunele județului, abordând domeniul sănătății, al învățământului și sportului. Am realizat articole despre construirea Barajului de la Tarnița, despre șantierele tineretului, despre împăduririle din Apuseni și Câmpia Română. Am mediatizat numeroase și valoroase festivaluri folclorice în care tradiția și obiceiurile românești și-au dovedit perenitatea, precum cum sunt festivalurile de la Gilău, Frata, Dej, Gherla, Mărișel, Bucea, Viișoara și altele. Am scris despre toate activitățile desfășurate de Societatea Cultural Patriotică „Avram Iancu”, despre marile evenimente dedicate lui Avram Iancu, Horia, Cloșca și Crișan, Pintea Viteazu, eroii care au plătit cu sânge și viața lor libertatea acestui pământ românesc, râvnit atât de mult de fostele imperii pentru bogăția lui naturală (păduri, gaz metan, sare, aur și alte metale). Am însoțit ca și jurnalist Ansamblul folcloric „ Dor Transilvan” în Italia, m-am dus cu Ansamblul folcloric „Rapsodia Someșană” în Italia, Bulgaria, Serbia, Polonia, Ungaria. Iar cu GAL-urile am participat la schimburi de experiență în Germania, în Danemarca, în Ungaria, în Cehia și Belgia. În Belgia, la sediul Uniunii Europene, avut bucuria și onoarea să stau în loja presei și să scriu reportaj pentru ziarul „Făclia”. Mă bucur că prin prestația mea am putut să prezint realitățile vremurilor, toată metamorfoza socială și culturală, dar și schimbările positive din comunele și orașele clujene.
Alături de mari gazetari
Rep: Ca jurnalist cu ce ziariști din presa românească ați interacționat de-a lungul vremii?
D.V.: Din domeniul sportului, cu ziaristul Ioan Chirila de la „Sportul”, cu Radu Urziceanu de la revista „Fotbal”, cu Ioan Cupen. Din domeniul jurnalismului am interacționat cu Ion Cristoiu de la „Scânteia Tineretului”, Nicolae Grigore Mărășanu de la Flacăra, cu Nicolae Arsenie, Octavian Tudor, poetul și scriitorul Nicolae Fruntelată de la „Scânteia Tineretului”. La Cluj cu Negoiță Irimie de la Uniunea Scriitorilor, cu D.R. Popescu, cu Nicolae Prelipceanu și cu mulți alții. Într-o perioadă am lucrat la UTC și aici m-am ocupat de tinerii creatori, scriitori, poeți și artiști plastici despre care și scriam.
Cadoul făcut actorului Amza Pellea
Rep: Ați cunoscut multe personalități din multe domenii diferite. Spuneți-ne câteva interviuri realizate cu oameni care v-au impresionat într-un fel sau altul.
D.V.: Am scris interviuri cu multe personalități care m-au uimit prin cultura lor. Așa a fost naistul Gheorghe Zamfir, solistele de muzică populară Sofia Vicoveanca, Sava Negreanu Brudșcu, Veta Biriș și Angelica Stoican, artiștii de folclor Frații Petreuș, Dumitru Sopon, Dumitru Fărcaș, Drăgan Muntean, Gheorghe Turda, Nicolae Furdui Iancu, Cornel Borza, Dinu Iancu Sălăjeanu, inegalabilii rapsozi populari Nicolae Sabău și Domnica Trop. Am avut bucuria să scriu un mic interviu cu regretatul actor Amza Pellea. I-am lăsat și o amintire deosebită când a fost într-un turneu în Transilvania. Amza Pelea, Nicu Constantin și alți actori la fel de talentați au fost cazați la Hotelul Someș din Dej. Am aflat din discuțiile despre vânătoare că patul puștii lui Amza Pellea era deteriorat. Cu ajutorul directorului de la IPL Dej de atunci am reușit să-i facem cadou, un pat de pușcă nou din lemn de nuc. Așa a ajuns ca în agenda mea de telefon primul număr să fie al actorului Amza Pellea. Ultima data m-am întâlnit cu el când îmi spălam mașina la Intercontinental în București după aceea s-a îmbolnăvit, din păcate.
Făclia, ziarul care a rămas fidel profesiei de jurnalism
Rep: Cum de nu v-ați mutat la București?
D.V.: Redactorul șef-adjunct de la „Flacăra” mi-a propus să merg și să scriu corespondent pentru mai multe județe: Cluj, Alba, Bistrița-Năsăud și Sălaj, însă nu mi-au dat voie cei de la Comitetul Județean Cluj, primul secretar al județului Cluj, Ioachim Moga motivând că „nu Păunescu face politica de cadre”. Am rămas la Cluj. Aici mi-am crescut copiii, o fiică și un băiat. Amândoi sunt plecați din țară și sunt stabiliți în străinătate, fiul în Australia și fiica în Elveția. Am bucuria că una dintre nepoate este medic rezident la oftalmologie la Cluj-Napoca. Andra a fost de trei ori olimpică pe țară în liceu și șefă de promoție și mă mândresc cu ea. Iar una dintre cele două fiice ale fiului meu din Australia este studentă anul II la Litere și scrie, publică.
Rep: De ce ați rămas fidel „Făcliei” atâția ani?
D.V.: „Făclia” este ziarul care apare din perioada interbelică, ziarul care a pus umărul la rezolvarea problemelor istorice ale Transilvaniei, într-o perioadă grea. A rămas un jurnal care aparține marei mase a cititorilor. În plus, ziarul este foarte de echilibrat. Găsești în el cultură, social, economic, politică, divertisment, spor, sănătate, tot ceea ce doresc cititorii. Dacă răsfoiesc paginile, sunt convins că își găsesc două-trei materiale care îi interesează. Făclia nu face ca presa de astăzi care umblă după senzațional, nu promovează manelismul, nici cancanuri. E ziarul care într-adevăr a rămas fidel acestei profesii, adică informează corect, face educație, creează o opinie publică sănătoasă, și nu una de compromis. Deci sunt suficiente motive ca să lucrezi pentru o asemenea publicație, de o asemenea valoare.
Vreau să beau apă din fântâna lui Vatau
Rep: Pe tinerii care doresc să îmbrățișeze această profesie ce i-ați sfătui?
D.V.: În primul rând, să citească mult, să scrie mult. Să se apuce să scrie pentru ei și când își dau seama că au reușit și au subiecte interesante să se adreseze publicațiilor. Să aleagă publicații de valoare. Să facă multă documentare și să să fie corecți cu tot ceea ce pun pe hârtie. Viitorii jurnaliști să fie curați la scris, la suflet, în gândire și să aibă respect față de această importantă profesie.
Rep: Stiu că vă plac drumețiile. Ce călătorie v-ați programat în viitorul apropiat?
D.V.: Săptămâna viitoare voi pleca în Dumbrava Mehedințiului meu pentru a coborî la fântâna lui Vatau care are peste 150 de ani. De la această fântână bunicii noștri și-au dus apa ani de zile cu ulcioarele din lut smălțuite și cobilițele.Vreau să beau apă de la fântănă și să gust alături de fratele și nepotul meu zaibărul lor care-și va deschide cepul chiar în dimineața de Paști.
Tia SÎRCA
Articolul Decanul de vârstă al presei clujene, Dumitru Vatau apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
