Buna seara. Am avut o zi nu usoara, ma bucur mult ca se termina. Daca in anii din urma sentimentul propriei inutilitati ma sugruma, in prezent abilitatile mele se dovedesc nu doar utile ci chiar imperios necesare nu doar pentru viata mea dar si pentru a celor din jurul meu iar asta m-a impacat definitiv cu acea parte din mine care nu si-a inteles la timp valoarea, rostul in lume. Oboseala ma prabuseste, dar intr-o zona fara ganduri rele ci intr-una de acceptare si satisfacuta, si amara: ” bine ca ma ajuta Dumnezeu sa stiu, sa vreau si sa pot, restul… ca tot omul”. Da, mi-e foarte mila de betivi O drama personala, care a implicat la un moment dat in viata mea o persoana dependenta de alcool, mi-a tulburat pe viata sufletul si mintea. Vreo cinci ani de zile apoi, am trait groaze de nedescris, de foarte multe ori doar din cauze imaginate sau presupuse dar care includeau aceeasi persoana si faptele, vorbele rele pe care le faptuise si-ar fi putut sa le repete. Teroarea aceasta era activata adeseori doar de o voce rastita care-i semana, alteori de un tipat in noapte al unei fete conduse acasa de la vreo petrecere, de stiri tv despre alcoolici si violenta domestica. Culmea e ca in pericol nu eram eu ci o persoana foarte draga mie care a rezistat mult mai bine situatiei decat mine. De o vreme, intre mine si cauza nelinistii mele, bunul Dumnezeu a asezat o distanta sigura, in zona in care locuiesc este nesperat de multa liniste, nimeni nu tipa, nu ameninta, nu distruge. 
Mai tresar, am ramas in alerta, dar E BINE. Ati putea crede ca in aceste circumstante, eu ii detest pe cei bolnavi de alcoolism, dar nu e asa, nu e deloc asa. Nu vreau sa spun ca ii iubesc, mi-e frica sa cred ca pot intr-adevar iubi indivizi de genul celui care mi-a calcat pentru vecie pacea inimii in picioare. Si totusi, simt pentru ei o mila coplesitoare, plina de empatie. Cunosc cauzele posibile pentru care cade omul in patimi de genul betiei sau narcomaniei si cat poate fi de dificil sa se ridice. Eu lupt cu depresia, si cad si eu, si ma ridic si eu, si imi promit si eu tarie si nadejde in Dumnezeu, si ma felicit pe mine insumi in aceeasi masura in care ma dezamagesc pentru cum controlez sau imi scapa de sub control depresia. Acest articol mi-a fost inspirat de vederea unui barbat vulnerabilizat de acest viciu pe care l-am intalnit langa usa magazinului de langa casa. Am fost foarte fericita sa vad vanzatoarea dandu-i o paine si ce i-o mai fi dat intr-o punga, i-am multumit femeii printr-un zambet si-o inclinare a capului. Nu toti alcoolistii sunt brute.
