Comitetul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) a decis, sâmbătă, înscrierea pe Lista Patrimoniului Mondial a dosarului „Limes- Frontierele Imperiului Roman – Dacia” și a ansambului monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu.
Ca parte integrantă a sistemului general defensiv al Imperiului Roman, limesul dacic are o valoare culturală extraordinară. Sectorul de limes al Daciei este cel mai lung din Europa, însumând peste 1000 km, fiind totodată şi cel mai complex. Județul Cluj contribuie cu peste 10 % din părțile componente ale limes-ului dacic (29), cele mai importante fiind castrul legionar de la Turda (Potaissa), recent restaurat, cu unele dintre cele mai bine-cunoscute și importante castre auxiliare: Gilău, Bologa și Cășeiu, dar și cu mai multe turnuri de observare, care connstiuite linia înaintată de frontieră.
Înscrierea limesului dacic în Patrimoniul Mondial este rezultatul unor ani de muncă de cercetare și documentare realizată de membrii Comisiei Limes condusă de arheologul clujean Felix Marcu, directorul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. Făclia de Cluj a stat de vorbă cu istoricul Felix Marcu, aflat în aceste zile la New Delhi, unde s-a desfășurat cea de-a 46-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial. El explică ce înseamnă pentru România includerea acestui obiectiv pe lista Patrimoniului Mondial și care sunt responsabilitățile ce le revin autorităților din localitățile pe a căror rază se află astfel de elemente de graniță.
Rep: Domnule Felix Marcu, România contribuie la Patrimoniul Mondial cu încă două obiective: „Frontierele Imperiului Roman – Dacia” și Ansamblul monumental „Calea Eroilor” realizat de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu. Ați fost cel care ați condus comisia care s-a ocupat de pregătirea dosarului Limes. De ce s-a ales ca granița romană din Dacia-(Limesul Dacic) să facă parte din UNESCO?
Felix Marcu: Limes-ul dacic contribuie substanțial la valoarea universală excepțională a segmentelor înscrise anterior în FRE (Frontiers of the Roman Empire) prin varietatea frontierelor întâlnite, diferite datorită peisajului pe care îl străbate în cei peste 1500 de km de-a lungul cărora se întâlnesc situri arheologice diverse.
Rep: Ce înseamnă pentru România includerea acestui obiectiv pe lista Patrimoniului Mondial?
Felix Marcu: Înseamnă recunoașterea internațională a valorii universale a siturilor arheologice din România, și faptul că acestea contribuie substanțial la valoarea universală deosebită a Frontierelor Imperiului Roman. Acest lucru trebuie să contribuie de acum încolo la conștientizarea importanței acestora, la nivel național responsabilitatea administrării lor fiind de acum încolo și mai mare, pentru că, de acum încolo, aparțin întregii umanități.
Rep: Sunt aproape 280 de obiective cuprinse în dosarul Limes. Cât de dificil a fost să pregătiți documentația pentru toate aceste elemente de graniță pentru a putea depune dosarul la UNESCO și care au fost principalele provocări?
Felix Marcu: Siturile de pe limes-ul dacic sunt cunoscute demult, aici fiind incluse unele dintre cele mai importante fortificații și orașe romane întemeiate chiar de Traian, cele mai reprezentative fiind Grădiștea de Munte (Sarmizegetusa Regia), Sarmizegetusa (Ulpia Traiana Sarmizegetusa) și Alba Iulia (Apulum). Doar de la sfârșitul secolului al XIX-lea este conștientizată existența unei granițe romane, în special în sectorul de nord-vest (județele Cluj, Sălaj și Bistrița-Năsăud), când încep să fie identificate rețelele de turnuri de semnalizare, situate pe crestele dealurilor și munților, în fața fortificațiilor, la distanțe variabile, de 5-10 km. Dacă castrele sunt așezate în văi, majoritatea fiind ușor accesibile și recognoscibile, aceste turnuri (c. 200 din totalul siturilor înscrise) au fost foarte greu de identificat. Acest lucru a constituit cea mai importantă muncă de documentare, inițial de teren, echipe de arheologi străbătând pădurile și drumurile greu accesibile în căutarea lor. Cercetările non-invazive, geofizice, de scanare din avion (LiDAR) sau fotografiile aeriene ne-au ajutat la cartarea lor precisă și la identificarea unui număr mai mare față de cel cunoscut, fiind clarificate acum aspecte care țin de strategia armatei romane, întotdeauna adaptată la condițiile locale. După efortul documentării a urmat o muncă de peste un an de elaborare a dosarului de nominalizare, o chestiune inedită pentru specialiștii Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT), instituție responsabilă cu zona de vest și de nord a Daciei, cea mai complexă și cu cele mai numeroase situri arheologice înscrise. Cel mai important sprijin l-am avut din partea specialiștilor din Europa și Marea Britanie, care, cu experiența lor anterioară, ne-au ajutat substanțial la finalizarea documentației, coordonată împreună cu Institutul Național al Patrimoniului (INP) și sprijinită de Ministerul Culturii prin Programul național „Limes“.
Provocarea cea mai mare, pe care o știam, dar am conștientizat-o mai serios în timpul misiunii tehnice ICOMOS din vara anului 2023, a fost cea legată de administrarea siturilor. Starea de conservare și punerea în valoare a unora dintre acestea este precară, iar acest lucru trebuie să devină prioritar pentru autoritățile locale, județene și naționale.
Rep: Cu ce se deosebește partea de limes din fosta provincie Dacia față de celelalte porțiuni de graniță romană?
Felix Marcu: Tipurile de graniță ale fostei provincii romane sunt extrem de diverse, fiind cel mai lung sector de graniță al unei singure provincii romane și cel mai complex, datortiă peisajului variat. Aici se întâlnesc toate tipurile de graniță cunoscute în Imperiul Roman, cu excepția celui deșertic. Acestea sunt constituite din sectoare de drum, ziduri și valuri de pământ cu șanț, care formează granițe artificiale liniare, turnuri de observare și fortificații de dimensiuni mici, medii, până la cele legionare și la granițele riverane ale Dunării, Mureșului și Oltului.
Rep: Ce responsabilități le revin odată cu includerea Limesului în UNESCO autorităților din localitățile pe a căror rază se află astfel de elemente de graniță?
Felix Marcu: Odată cu depunerea dosarului a fost elaborat și un Cadru de Management, care trebuie dezvoltat în viitorul apropiat într-unul sau mai multe Planuri de Management și de acțiuni anuale și multianuale. Înscrierea vine și cu recomandări, care se referă mai ales la problemele de gestiune și de protecție, dar și la viitoare strategii de cercetare și de punere în valoare. La toate acestea trebuie să contribuie autoritățile publice. De peste un an sunt organizate, de către INP și MNIT, întâlniri comune, la nivel regional și local, în special pentru a face autoritățile să conștientizeze valoare universală excepțională a siturilor din UAT-rile pe care le administrează.
Autoritățile și proprietarii privați trebuie să înțeleagă faptul că includerea în Patrimoniul Universal înseamnă recunoașterea internațională a patrimoniului pe care îl administrează, că acest lucru le va aduce doar beneficii, așa cum s-a întâmplat cu toate bunurile înscrise în UNESCO.
Rep: Ce ne puteți spune despre obiectivele din acest program aflate pe raza județului Cluj?
Felix Marcu: Județul Cluj contribuie cu peste 10 % din părțile componente ale limes-ului dacic (29), cele mai importante fiind castrul legionar de la Turda (Potaissa), recent restaurat, cu unele dintre cele mai bine-cunoscute și importante castre auxiliare: Gilău, Bologa și Cășeiu, dar și cu mai multe turnuri de observare, care connstiuite linia înaintată de frontieră. Castrele de la Gilău și de la Bologa sunt incluse în PNRR, beneficiind de finanțare în vederea punerii lor în valoare. Castrul de la Cășeiu este, din fericire, în proprietatea Consiliului Local și sunt necesare și aici intervenții urgente de întreținere și de amenajare. Pe lângă fortificații se dezvoltă așezări civile importante, la Potaissa chiar un oraș, din păcate puțin cunoscute, dar încluse ca părți componente sau în zonele de protecție ale lor.
Cosmin PURIȘ
