„Pe toţi Domnul ne-a fericit când zilele noastre s-au aplecat, rămânând cu noi mai departe” (Episcop Iuliu Hossu)
Sâmbătă, 11 mai 2024, continuă tradiția Pelerinajului greco-catolic anual la Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmației. Participă episcopi, preoți, persoane consacrate, credincioși din întreaga Biserică Română Unită cu Roma și din dieceze ale Bisericii Romano-Catolice, spre a cinsti memoria victimelor regimului comunist, a mărturisitorilor credinței, precum și jertfa martirilor care se odihnesc aici:
Fericiții episcopi greco-catolici Valeriu Traian Frențiu († 11 iulie 1952), Ioan Suciu († 27 iunie 1953), Tit Liviu Chinezu († 15 ianuarie 1955) și Fericitul episcop romano-catolic Anton Durcovici († 10 decembrie 1951). Programul pelerinajului, în organizarea Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș, cuprinde o procesiune pe jos – pelerinii, precedați de Ierarhi, persoane consacrate și de preoți străbat în rugăciune, în cântări religioase, cu lecturarea unor gânduri și mărturii din închisoare -, un drum de peste 3 km: de la Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistentei, până la Cimitirul Săracilor unde se celebrează solemn Sfânta Liturghie arhierească.
Cimitirul Săracilor, situat în afara orașului pe malul Tisei, era considerat cimitirul vagabonzilor, al orfanilor, al sinucigașilor. Aici erau aduși noaptea, în secret, deținuții care mureau de frig, de foame, din cauza anchetelor la care erau supuși în penitenciar și erau aruncați în gropi comune, fără un oficiu de rugăciune, fără o placă măcar pe care să le fie scris numele. În acest loc, în prezent, se ridică Sanctuarul Martirilor și Mărturisitorilor Români ai Secolului XX, pentru ca memoria să le fie mereu pomenită și jertfa cinstită.
După căderea regimului comunist și reintrarea în legalitate a Bisericii Greco-Catolice, începând din 2003, an de an, în cea de-a doua sâmbătă a lunii mai mii de pelerini se unesc în rugăciune la acest Pelerinaj. Pământul udat cu sânge al cimitirului, a fost numit de către Cardinalul Leonardo Sandri, atunci Prefect al Congregației pentru Bisericile Orientale, cu ocazia vizitei la Sighet din 2010, „un antimis” (pânză cu moaște de sfinți pe care se celebrează Sfânta Liturghie). Acest cuvânt al Cardinalului prefect a fost deseori repetat de Preafericirea Sa Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, care a luat parte de câte ori i-a fost posibil la ediții ale Pelerinajului. Prezența în acest pământ, a moaștelor de martiri, a fost consfințită apoi și făcută cunoscută întregii lumi, prin Beatificarea, în 2014, la Iași, a Episcopului Anton Durcovici, și, în 2019, la Blaj, a Episcopilor greco-catolici, cu ocazia vizitei istorice a Sfântului Părinte Francisc.
Sunt impresionante cuvintele Preafericirii Sale Lucian despre cele petrecute în Sighet: „Mulţumesc – a spus Preafericirea Sa – tuturor celor care au ţinut să rânduiască cumplita închisoare, aşa încât, cei ce trec spre a o vizita, să-şi poată face o imagine cât mai clară asupra a ceea ce a însemnat un regim de teroare, un regim care nega minimul drept pentru fiinţa umană, un regim al pactului cu diavolul pentru exterminarea a tot ceea ce era valoare moral-creştină şi demnitate umană. Situată la doar aproximativ 2 kilometri de graniţa cu fosta Uniune Sovietică, închisoarea se constituia într-un loc foarte sigur, de unde nu se putea evada. Aici, prin anii ‘50, au fost aduşi peste 80 de demnitari: miniştri, academicieni, politicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, dar şi 43 de episcopi şi preoţi greco- şi romano-catolici. Era un loc de exterminare, iar acest cimitir este un fel de groapă comună, în care, înveliţi în reavăna ţărână, îmbrăţişaţi în suferinţă şi speranţă de mai bine pentru ţară şi pentru Biserică, martirii şi mărturisitorii aceştia strigă către noi toţi: Nu vă trădaţi convingerile! Nu vă închinaţi fiarei şi lui anticrist! Nu puneţi la târguială credinţa sfântă în unirea cu Roma şi cu Urmaşul lui Petru! Şi câte altele nu mai strigă ei, martirii şi eroii, pentru aceste timpuri în care minciuna, susţinută şi hrănită de «tatăl minciunii» (Io 8,44), care este diavolul, continuă să cauzeze efecte devastatoare pentru viaţa oamenilor şi a naţiunilor.”
Martirii și mărturisitorii şi-au păstrat credinţa puternică, vie, până la sfârșit, iar luptătorii anticomuniști au apărat principii ale democrației: libertate, dreptate, proprietate… „Credinţa noastră este viaţa noastră” afirma în fața anchetatorilor Episcopul, acum Fericit, Iuliu Hossu necedând în nici un chip presiunilor și cererilor ce i s-au făcut, de a-și trăda credința. Nevinovații închiși la Sighet, elitele intelectuale ale României dinainte de 1948: ierarhi, preoți, persoane consacrate, oameni politici, țărani, meșteșugari, studenți, elevi… toți cei ce au rezistat terorii comunismului, au dăruit lumii de azi modele de urmat. În timpul detenției, de fapt, ei au predat din amfiteatre de doi-trei metri pătrați, de după gratii, lecția libertății; au predicat fără cuvinte, din adânc de tăceri, din abisuri de suferințe, un crez, o cale de urmat: un drum cu și pentru Dumnezeu.
În Memorii, Cardinalul Iuliu Hossu scria: „În această procesiune, în veacul al XX-lea am fost chemaţi noi, nevrednicii, şi I-am mulţumit cu smerenie Domnului pentru cinstea mare pe care ne-a făcut-o şi I-am cerşit ajutorul zilnic să rămână cu noi. Şi a rămas, şi iarăşi zic, ne-a fericit în temniţa Sighetului, unde cel rău a crezut să ne îngroape de vii, şi de unde pe unii Domnul i-a luat la Sine, că unde este El, cum a spus, să fie şi ei; şi pe toţi ne-a fericit când zilele noastre s-au aplecat, rămânând cu noi mai departe.”
Viorica SABO
