De Ziua Culturii Naționale și a celor 175 de ani de la nașterea marelui poet al națiunii române, Mihai Eminescu, au avut loc numeroase manifestări tematice dedicate acestui eveniment cu dublă semnificație în care au fost evocate valorile definitorii ale culturii neamului și omagierea marelui poet, de la a cărei naștere s-au scurs 175 de ani.
În paleta acestor numeroase activități desfășurate pe scene, în aer liber, în săli de spectacole, școli, biblioteci și alte instituții publice, Societatea Cultural – Patriotică Avram Iancu din România a organizat un interesant simpozion dedicat evenimentului, în cadrul căruia cadre universitare au prezentat cum unele personaje istorice au influențat pozitiv dezvoltarea culturii noastre naționale.
Acest simpozion s-a desfășurat la Muzeul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, în cadrul căruia au conferențiat prof. univ. dr. Mircea Popa, prof. univ. dr. Ioan Taloș, dr. Paul Roșca, directorul muzeului și Tiberiu Groza, președintele Societății Cultural – Patriotice Avram Iancu din România. Simpozionul a avut și o componentă de muzică și poezie din valoroasa și inegalabila operă literară a iubitului nostru poet, Mihai Eminescu.
În deschidere, președintele societății, dl. Tiberiu Groza, a spus: ”Ne întâlnim pentru a sărbători Cultura Națională, prin acest hazard al destinului avem ocazia să vă spun La Mulți Ani, și avem ocazia să cinstim Cultura Națională căreia îi aparținem, să ne cinstim și înaintașii care au făurit această cultură în România mare, dar și în afara ei.
Astăzi organizăm al doilea eveniment de acest gen, simpozionul este dedicat lui Avram Iancu datorită faptului că anul trecut a fost dedicat eroului național Avram Iancu, deci încercăm să aducem în atenție destinul lui Avram Iancu în cultura neamului, care a fost evocat, omagiat în 2024, la bicentenarul nașterii sale, timp în care am reușit să edităm șapte cărți care evidențiază activitatea sa ca pașoptist, despre personalitatea, de destinul său ca revoluționar și om de cultură a românilor transilvăneni.
Azi sunt prezentate cărțile de cultură: ,, Patimile după Iancu’’ , scrisă de Teofil Răchițeanu, ,, Duhul Iancului’’, autor Mircea Dorin Istrate și ,, Avram Iancu în Folclorul Moților’’, a lui Romulus Felea, și tot azi lansăm și ultimul număr, 77, al revistei ,, Iancule Mare’’, un număr aniversar și omagial, dedicat aproape exclusiv celor 200 de ani de la nașterea eroului”.
Oferindu-i microfonul, profesorul universitar dr. Mircea Popa a spus: ”Ziua Culturii Naționale, fiind un fel de încheiere a omagierii marelui erou Avram Iancu, ce a făcut Societatea Avram Iancu, editura Școala Ardeleană, noi toți oamenii de cultură din Cluj – Napoca, pentru a venera, a cinsti a aduce în actualitate activitatea lui Avram Iancu. Frumoasa îmbinare dintre Avram Iancu și Eminescu, spuneam și spun că numele lui Iancu simbolizează destinul implacabil al istoriei dar și biruința asupra vremurilor grele, este destinul unui neam tratat, împilat, mințit, dar care stă cu fruntea sus în fața viitorului, convins fiind că dreptatea nu piere niciodată…Destinul frânt și nefericit al acestui mare visător și vizionar a fost comparat nu de puține ori cu al lui Mihai Eminescu, amândoi au fost iluștri în zborul ideatic al gândirii lor, fiind mari întemeietori cu fascinante personalități și fac parte din părinții patriei… un Eminescu este geniul nostru astral în literatura rămâne, el l-a introdus pe Iancu în literatura română prin cartea,, Geniul Pustiu’’, care nu a apărut la timpul potrivit, scrisă când tânărul Eminescu avea 17 – 18 ani… Pentru Eminescu Transilvania a fost patria lui de suflet deoarece a fost la Blaj, unde l-a cunoscut pe Aron Pumnul”.
Mircea Popa a insistat apoi privind peregrinările lui Eminescu în timpul cărora a fost impresionat de poveștile ascultate. ”A scris articole, sub pseudonim, semnate Varo, de o violență foarte rară în care contestă dreptul austriecilor și a maghiarilor de a face nulă independența, autonomia unei provincii mari românești cu populație majoritară română care au luat decizii fără să fie consultată… Eminescu a ținut să evoce problemele Transilvaniei, a vorbit de nevoile românilor de aici, insistând pe valoarea romanului Geniul Pustiu, a cărei întâmplări se petrec chiar la Cluj…romanul vorbește despre tribunalele de sânge ale maghiarilor, iar Iancu a luptat și a reușit ca tribunii și prefecții lui să fie niște vulturi ai stâncilor peste munții Carpați”, a spus profesorul clujean.
Apoi, prof. Mircea Popa a vorbit despre calitățile lui Avram Iancu în literatură și în folclorul generat de personalitatea eroului. A vorbit despre cărțile dedicate lui Avram Iancu, inlusiv de un volum de poezii dedicate eroului. Apoi a menționat sosirea monarhilor la Cluj care au stabilit unde o să fie ridicată actuala statuie a lui Avram Iancu, din fața Mitropoliei.
”Iancu merită memoria noastră, celui căruia să ne închinăm”, a încheiat frumoasa și interesanta comunicare, prof. univ. dr. Mircea Popa, autor mai multor cărți cu valori istorice și literare.
În aceeași notă a respectului față de cultura și istoria României a conferențiat și cunoscutul prof. univ. dr. Ioan Taloș. Discursul său a debutat cu spusele lui Nicolae Iorga : ,, Pe morți nu-i căutați în morminte, ci în sufletele voastre’’.
”Opinia lui Iorga e contrazisă parțial de faptul că mormântul de la Țebea al lui Avram Iancu e căutat anual de mii de vizitatori, dar Craiul Munților poate fi găsit și în mult mai multe mii de suflete. Căci el a fost păstrat perpetuu în tradiția orală a moților și în tradiția orală păstrată în scris de-a lungul secolelor… Cea mai amplă colecție de povestiri, legende sau cântece populare a fost alcătuită de Romulus Felea, în anii 1970, care a fost reeditată acum pentru a treia oară. Nu se poate vorbi însă despre această colecție așa de importantă fără a menționa pe premergătorii ei. Încă din 1869, Avram Iancu devenea erou literar în Geniu pustiu, de M. Eminescu, iar flacăra aprinsă de poet arde și azi. Doi ani mai târziu, în 1871, suceveanul Simeon Florea Marian, dorind să îl întâlnească, l-a căutat pe Avram Iancu la Abrud și Hălmagiu, fără succes. I-a întâlnit, în schimb, pe Axente Sever și pe Simeon Balint. Marian e și primul care a publicat o întreagă colecție de cântece populare despre Avram Iancu, iar numărul celor care scriu amintiri sau notează amintirile altora despre marele erou crește simțitor prin: Ioan Pop Florantin, Ion Pop-Reteganul, Alexandru Ciura, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Ovidiu Bîrlea și Ioan Șerb, Monica Anton și Ion Mărgineanu, Florian Dudaș, ca să ajungem la Romulus Felea, care și-a dăruit viața culegerii de texte din gura poporului sau din unele publicații, ajungând la impresionantul număr de 271 de texte. Ovidiu Bîrlea spunea pe drept cuvânt că numai Ștefan cel Mare și Alexandru Ioan Cuza au avut un ecou comparabil în tradiția orală”, a spus profesorul Taloș.
Istorici ca Ioan Lupaș, Silviu Dragomir și alții au realizat adevărate monografii ale Craiului Munților, din care nu lipsesc tradițiile populare; Lucian Blaga a creat drama Avram Iancu, poate cea mai frumoasă operă literară dedicată acestuia, bazându-se pe tradiția orală cunoscută în colecțiile de folclor, iar Alexandru Hodoș a scris un roman cu titlul Avram Iancu.
Dar ce a realizat etnologia, adică știința care se ocupă cu cercetarea tradiției orale? În afară de colecțiile de folclor, mai mici sau mai cuprinzătoare, etnologia a realizat prezentări pe larg a textelor despre Avram Iancu, de menționat fiind Ion Mușlea, Ovidiu Bîrlea, Virgiliu Florea.
Analizând scrierile lui Radu Niculescu despre Iancu, profesorul Taloș a arătat că în tradiția populară, Avram Iancu a devenit un concept, care presupune „excelență, regalitate”, în plan uman, și sacralitate, în plan suprauman. Strălucirea solară a carelor lui Iancu amintește mitul după care soarele e tras de boi pe bolta cerească, iar frumusețea, reală, a lui Iancu, e asociată cu aceea a soarelui.
Radu Niculescu scoate în evidență semnificația așa-ziselor cuvinte pline: numele Iancu, care nu este un antroponim oarecare, ci un „nume de personalitate puternică”, asemănător lui Iancu de Hunedoara. Autorul formulează următoarea concluzie: „Cântecul Iancului și constelația de mituri ce-l învăluie, poate ultimul mare act de creativitate mitică în folclorul românesc din ultimul veac, se ancorează în istorie și o ilustrează.”
Să ne întoarcem însă, mai spune domnul Taloș, la colecția de texte orale realizată de Romulus Felea, omul care și-a dedicat viața temei Avram Iancu în folclorul moților.
”L-am cunoscut în perioada în care căuta neobosit texte de la cei care au păstrat în memorie lucruri aflate de la strămoșii contemporani cu marele erou. Textele publicate pornesc de la copilăria lui Iancu, mai precis, de la perioada școlarității lui Avrămuț. Al. Ciura scrie că acesta a urmat, timp de doi ani, școala deschisă în casa lui Ionuț Candrea, moșul acestuia. Inteligența lui a uimit pe fruntașii care erau de față și l-au cinstit cu câte un galbin. La început, Iancu nu dorea să accepte această răsplată, dar, până la urmă a acceptat-o, strecurând galbinul în buzunarul învățătorului, spunând: Nu mie mi se cuvine, ci învățătorului meu această cinste.
Alte întâmplări din copilăria lui Avrămuț: familia lui avea un teren de pășunat, în dreapta Arieșului Mic, unde permitea corturarilor din Vidra de Sus să se stabilească. În semn de recunoștință, aceștia au construit un violoncel, pe care l-au dăruit lui Avrămuț. Ca să nu-și deranjeze părinții cu exercițiile lui muzicale, acesta și-a construit o colibă în care exersa la violoncel în timpul lui liber. Același Al. Ciura a aflat că, la scăldat, un băiat era pe punctul de a se îneca, dar Iancu a fost singurul care i-a întins o prăjină și l-a salvat de la înec.
Una dintre temele cele mai frecvente în colecția lui Romulus Felea estre aceea a luptelor duse de moți împotriva trupelor lui Vasvary. Augustin Cioara al lui Grațian, din Ciuruleasa, a păstrat în memorie povestirile moșului Iliuț, scena confruntării celor două tabere; după el, Vasvary, care s-a dus la Vidra, pentru a discuta cu Iancu și i-ar fi zis lui Iancu: Ce vrei, Iancule, să faci? Cu ce vrei să te bați împotriva noastră, că n-ai arme? Cu sepe, cu săcuri și cu furci, cu ce pot, ar fi răspuns Iancu. Îmi pare rău de tine, frate Iancule, să mori la picioarele mele. Mai repede mori tu la picioarele mele, a răspuns Iancu. Dă-te cu noi, Iancule, și te punem crai peste Ardeal.
Nu vreau să fiu crai peste Ardeal, dacă Ardealul e țara în care voi, nemeșii, asupriți neamul meu. Vreau ca toți iobagii să fie liberi. Bine, Iancule, dacă nu vrei, peste două săptămâni vin la tine. Să mă aștepți și tu cu oaste. De acum noi suntem dușmani. Te aștept bucuros și ne vom bate luptă dreaptă.
Iancu a început pregătirile, și-a pregătit lănci, și-a adunat feciorii buni de oaste, a pregătit două tabere, una la Călățele, alta la Abrud, unde a trimis feciorii luptători. Cu el a luat femeile, ca să-l ajute. La Călățele a pus feciorii să taie copacii, fiecare copac pe jumătate, adică atâta, încât să rămână în picioare, dar să cadă la momentul potrivit. Când a venit Vasvary cu ai lui s-au oprit într-o poiană, și-au pus armele piramidă și s-au apucat să mănânce. Feciorii au primit ordin să răstoarne copacii, atunci s-a produs un zgomot asurzitor, honvezii au încercat să fugă, dat nu mai puteau, erau încercuiți. Feciorii Iancului au sărit pe ei, cu lănci și cu topoare. N-a scăpat aproape niciun honved”.
Domnul profesor a continuat să descrie luptele acelor vremuri, dar nu a neglijat să vorbească despre latura sacrală a amintirilor despre Iancu și chiar despre Horea, Cloșca și Crișan.
”În colecția pe care am avut plăcerea de a v-o prezenta există destul de multe texte care arată că imaginea lui Iancu se găsea în casele moților, alături de aceea a lui Horea, Cloșca și Crișan, ca icoanele. Ana Mateescu din Abrud-sat și Elena Morcan au povestit, în 1974, că pe un perete al casei străbunicilor lor era o pictură mare, cât peretele, cu Iancu călare pe cal. Această imagine se găsea și în alte case, iar la școală, elevii care știau desena, îl desenau pe Iancu călare. Și Ioan Andreica spunea în 1974 că moșul lui păstra pe perete tabloul lui Horea, Cloșca și Crișan, pe care l-a moștenit de la părinți. Imaginea lui Iancu și a luptătorilor lui ne întâmpină și sub alte aspecte decât icoanele. Mergând cu bunicul la mănăstirea Radna, la 15 august, povestește o femeie din Abrud, când ne-am apropiat de locul numit La Chip, în Bucium-Cerbu, caii s-au oprit de bună voie. Bunicul o coborât, o îngenunchiat și s-o rugat. Ne spunea că acolo, la Chip, la monumentul acela, în 1848 a curs atâta sânge, că, în unele locuri, sângele era până în gât la om!.
Profesorul Taloș vorbit și de amărăciunile eroului și a încheiat scurta prezentare a cărții lui Romulus Felea cu afirmația menționată a lui Radu Niculescu: Avram Iancu a devenit un concept, care presupune „excelență, regalitate”, în plan uman, și sacralitate, în plan suprauman.
Cartea de poezie ,, Duhul Iancului’’a lui Mircea Dorin Istrate a fost prezentată de directorul muzeului Mitropoliei, Paul Roșca, care a subliniat că această carte de poezie patriotică nu se știe câtă relevanță mai are în zilele de azi. Apoi a vorbit de prețuirea de care se bucura Avram Iancu, iar cartea lui Mircea Istrate are în ea sentimentul patriotismului, a luptei pentru apărarea patriei și a idealurilor și valorilor sale, așa cum a luptat Avram Iancu.
Generația lui Eminescu, a lui Avram Iancu, înțelegeau valorile patriotice, despre care azi, unii spun că sunte perimate, comuniste.
”În cartea lui Mircea Istrate, simțim această durere în care lumea, societatea se îndepărtează de adevăratele modele, cele 76 de poezii prezintă întruchiparea idealului neamului românesc pentru emancipare, pentru libertate”.
Revista ,, Iancule Mare’’a fost prezentată de președintele Tiberiu Groza, care a apreciat discursurile, punctând sărbătorile centenarului și bicentenarul nașterii lui Avram Iancu, arătând că la manifestările organizate în anul trecut, toate de mare ținută, cinstind mult mai amplu și mai complex personalitatea eroului. El a evocat participarea onorantă a președintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop, dar a menționat că președintele țării, primul ministru, președinții celor două camere, patriarhul au lipsit. Apoi, președintelesocietății i-a informat pe participanți că la ieșire primesc, gratuit, volumul de poezii ,, Duhul Iancului și revista Iancule Mare.
Simpozionul s-a finalizat cu un recital de poezie eminesciană și un potpuriu muzical prezentat de Corala ,,Laudațio’’a Centrului de vârstnici nr. 3 din Cluj – Napoca.
Dumitru VATAU
Articolul Simpozion | Avram Iancu în cultura românilor apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
