Scriitorii evrei care au animat viața culturală a Clujului, îndeosebi în perioada interbelică, au fost evocați joi, 9 octombrie 2024, cu ocazia Zilei Naționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului la Muzeul Virtual și Documentar al Holocaustului din Nordul Transilvaniei din cadrul Direcției Patrimoniu Cultural Universitar a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. În acest sens, lectorul dr. Andrea Albu-Balogh, de la Universitatea Creștină Partium din Oradea, a susținut conferința „Intelectuali evrei de limbă maghiară în Transilvania interbelică”. De asemenea, elevi de la Colegiului Tehnic Energetic din Cluj-Napoca, coordonați de profesoara de istorie Oana Dan, au recitat în limba română și maghiară poezii ale scriitorilor evrei comemorați. La eveniment, a participat reprezentantul Comunității Evreiești din Cluj, Horowitz Dorian. Cu același prilej, a fost organizat un vernisaj și o expoziție de carte pe tema intelectualilor evrei de limbă maghiară din Transilvania. Manifestarea marchează comemorarea împlinirii a 80 de ani de la deportarea evreilor din Nordul Transilvaniei în lagărele de exterminare naziste din Polonia.
În deschidere, gazda evenimentului, muzeograful Gelu Păcurar, a precizat că întâlnirea este dedicată memoriei evreilor transilvăneni: „Ne-am adunat ca să comemorăm memoria evreilor transilvăneni, evreilor de pe teritoriul României. Să nu uităm că la începutul celui de-al Doilea Război Mondial în acest teritoriu erau mai bine de 700 de mii de evrei. În Cluj erau în jur de 12-15 mii de evrei. Astăzi în Cluj sunt mai puțin de 200 de evrei. Observați ce diferență mare cauzată, în primul rând, de tragediile celui de-al Doilea Război Mondial, de politica antisemită dusă de guvernele din estul Europei și de Hitler, de ceea ce s-a întâmplat în Polonia în lagărele de exterminare.”
O viață culturală efervescentă
În perioada interbelică, în Ardeal, în Cluj, viața culturală era efervescentă și datorită evreilor care au locuit aici, care au scris literatură în limba maghiară (proză, poezie) și au publicat în ziarele locale. „Istoria literaturii maghiare înainte de Primului Război Mondial și cea interbelică pot fi studiate doar cu referire la intelectualii de origine evreiască. Viața culturală maghiară a fost inexplicabil legată de populația evreiască în special de intelectualii săi. (…) După anul 1920 centrul vieții literare maghiare din Transilvania a devenit Cluj-Napoca, deși au existat organe de presă importante în multe alte orașe. Rețeaua instituțională care a dominat cel mai mult literatura maghiară din această perioadă a apărut la Cluj-Napoca.”, a spus lector dr. Andrea Albu-Balogh.
Scriitori clujeni au avut un rol central în literatura maghiară. Lectorul dr. Andrea Albu-Balogh i-a descris pentru a-i cunoaște mai bine pe Karácsony Benő și Ligeti Ernő. „Poate cel mai cunoscut dintre scriitorii maghiari transilvăneni este Karácsony Benő (1888-1944) a cărui poveste de viață este exemplară pentru faptul că arată care a fost planul de carieră a populației evreiești în prima parte a secolului al XX-lea. Mulți dintre evrei au ales o carieră în medicină sau în drept”, a spus aceasta.
Karácsony Benő nu s-a salvat din ghetoul de la Cluj
„Karácsony Benő a fost absolvent de Drept la Cluj-Napoca. După 1919, a practicat avocatura la Cluj,iar din 1920 s-a implicat activ în viața literară. În anul1920, a câștigat concursul de nuvelistică al ziarului „Răsărit”, cu nuvela „Compot de pepene”, ceea ce l-a făcut foarte popular. A locuit în Cluj-Napoca și a aparținut împreună cu familia sa comunității evreilor reformiști. Casa familială se afla pe fosta stradă Ady Endre, aproape de Piața Muzeului, iar cabinetul său de avocatură era pe Strada Regele Ferdinand, lângă magazinul Central. Avocatura îi asigura un trai decent. S-a alăturat grupului de scriitori clujeni, obișnuiți să se adune la cafeneaua Hotelului New York. Operele pline de umor și ironie ale lui Karácsony Benő ofereau o caracteristică specială a literaturii din acea perioadă. Cărțile sale erau cunoscute și la Budapesta. Unul dintre romanele sale foarte apreciate este „Cu capul în soare”, unde își pune în valoare simțul umorului precum și ingeniozitatea lingvistică. Romanele sale sunt caraterizate de o narațiune asociativă și de imagini care se aseamănă cu tablourile impresioniste. Criticii români precum Ion Chinezu, Nicolae Balotă i-au apreciat opera. După evenimentele din 1944, a fost șocat de propria soartă și a contemporanilor săi. În ghetoul din Cluj-Napoca a căzut într-o stare gravă de letargie și nu a profitat de ajutorul dat de rabinul din Cluj pentru a se salva. Din păcate, Karácsony Benő și-a găsit sfârșitul în lagăr.”, a spus dr. Andrea Albu-Balogh.
Ligeti Ernő semnează și în ziarele românești
Un alt scriitor clujean evreu amintit de dr. Andrea Albu-Balogh este Ligeti Ernő (1891-1945), unul dintre cei mai cunoscuți publiciști ai perioadei interbelice. „Și-a început cariera la Oradea, iar în Cluj Napoca a lucra pentru mai multe ziare, precum „Răsărit”, „Ziarul din est”, iar mai târziu și-a înființat propriu ziar. Vorbea mai multe limbi străine și consulta ziarele europene. Numele lui poate fi găsit și în paginile ziarelor românești ale vremii. A fost binecunoscut atât de intelectualii maghiari cât și de români. A luptat pentru apropierea dintre intelectualii români și maghiari. Din păcate, n-a supraviețuit lagărului nazist.”, a precizat Andrea Albu-Balogh.
Andrea Albu-Balogh studiază despre scriitorii maghiari din Ardeal încă din anul 2006. A început cercetarea în bibliotecile din Cluj și din Oradea, unde a găsit romanele scriitorilor evrei. De asemenea, a consultat documente din arhivele naționale de la Alba-Iulia, Oradea, Cluj-Napoca, documente de la Biblioteca Națională Maghiară, Biblioteca Academiei Maghiare. Corespondența dintre scriitori a găsit-o la Muzeul Literar „Petöfi Sándor” din Budapesta. După cum ne-a mărturisit, curiozitatea de a cerceta despre viața evreilor deportați i-a fost stârnită în copilărie, când bunica i-a povestit cum familia a fost martoră acestor tragice evenimente. „Bunica mea îmi povestea adesea cum ea și surorile ei au trăit deportarea evreilor. Întotdeauna îmi povestea cu multă tristețe și emoție ceea ce m-a făcut să fiu foarte interesată de acest subiect încă din copilărie”, a declarat universitarul orădean.
Tia SÎRCA