Scriitorul Ioan Ciorca publică un nou volum inedit, intitulat „Povești clasice românești, adaptate în versuri”. De această dată, neobositul scriitor clujean a pus în versuri poveștile și amintirile scriitorului Ion Creangă, dar și legendele și basmele lui Petre Ispirescu urmărind strict firul initial al narațiunii. Cartea însumând un număr de 556 de pagini, format A4, a apărut la editura Arhiepiscopiei Tomisului, într-o ediție princeps, cu binecuvântarea și sprijinul financiar al ÎPS Teodosie Arhiepiscopul Tomisului. Scriitorul Ioan Ciorca spune că ideea adaptării s-a născut ca răspuns la opiniile unor educatori, pedagogi și învățători potrivit cărora limbajul lui Creangă este „greoi” pentru copiii de azi din pricina arhaismelor folosite, motiv pentru care poveștile clasice românești sunt înlocuite cu cele străine „de la lume adunate”.
În opinia autorului, volumul este o invitație de revenire la basmele clasice românești, iar adaptarea în versuri le transformă într-o lectură mult mai atractivă şi mai uşoară. Iată o scurtă incursiune în versuri pe care scriitorul Ioan Ciorca ne-o propune în Humeleștii copilăriei lui Ion Creangă: Stau câteodată și gândesc / Cercând să îmi reamintesc/De vremurile ce-au pierit /Și oamenii care-au trăit/În părțile unde-am crescut / În satu-n care m-am născut –/Pe care l-am iubit mereu –, / Când drăguliță Doamne, eu/Prinsesem vlagă – ce să zic? – / Și-am început să mă ridic/Băiet în casa părintească, / Ce se vădea să se găsească/În satul Humulești chemat / La apa Neamțului aflat. […]/Și-apoi chilia ceea mare / Lângă-a bisericii intrare,/Ce pentru școală s-a făcut. […]/Și unde nu s-au adunat, / Mai toți copiii de prin sat,/La școală, să-și facă un rost… / Iar printre ei, și eu am fost/Mai prizărit, mai rușinos / Și pe de-asupra și fricos, /Cu teamă și de umbra lui”. De asemenea, cu un talent deosebit scriitorul Ioan Ciorca pune în versuri și legendele, cum este de pildă legenda lui Pepelea: Amu, cică era odată, / Cum nu mai fost-a niciodată,/Un biet țăran ce se vădea / Cum că Pepelea se numea./Era orfan și-al nimănui / Pepelea, iar averea lui/Fusese casa moștenită / De la părinți. Era-ntocmită/Din lemn și bine închegată / De meșteri mari, de altădată. […]/Nu știu ce s-o fi petrecut, / Nu știu Pepelea ce-a făcut,/ Însă e cert că negreșit / Sărmanul om a sărăcit,/Iar ca să scape din strânsoare / Musai era să se însoare”.
Scriitorul Ioan Ciorca invită la lectură susținând că poveștile clasice românești nu sunt cu nimic mai prejos decât cele aparținând literaturii franceze, germane sau americane, „ci dimpotrivă sunt atractive și pline de miez, fapt pentru care trebuie promovate în ideea de respect față de noi înșine, de unitate în diversitate în paleta colorată a națiunilor lumii”.
Tia SÎRCA