Aproximativ 515.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de sărbătoarea Sfântului Arhidiacon Ştefan, pe 27 decembrie.
Potrivit datelor furnizate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor, este vorba despre 362.037 bărbaţi şi 152.558 femei.
Între prenumele masculine sărbătorile se întâlnesc: Fane – 489 de persoane, Fanel/Fănel – 8.083, Fanica/Fănică – 4.603, Istvan – 32.234, Stefan/Ştefan – 309.900, Stefanel/Ştefănel – 3.497, Stefanus/Ştefănuş – 4, Stefanut/Ştefănuţ – 3.227.
La femei, cel mai întâlnit prenume este Stefania/Ştefania – 124.996, dar mai sunt întâlnite şi Fana – 297 de persoane, Fanica/Fănica – 8.002, Fanuta/Fănuţa – 996 şi Stefana/Ştefana – 18.267.
Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 27 decembrie.
Este unul dintre cei şapte diaconi aleşi de Sfinţii Apostolii, din rândul evreilor elenişti, pentru a sluji la adunările Bisericii din primul veac. Arhidiaconul Ştefan era înrudit cu Saul, cel care mai târziu avea să devină marele apostol al neamurilor, Sfântul Apostol Pavel, şi era din părţile Ehiliehiei, din cetatea Tarsului.
Sfântul Apostol şi Arhidiacon Ştefan era un bărbat puternic în lucru şi în cuvânt, întărindu-i pe cei credincioşi şi mustrându-i pe cei necredincioşi, spunându-le din lege şi din proroci, că din ură şi din nedreptate a fost omorât Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel aşteptat din veac.
Odată, într-o mare adunare la Ierusalim, la care participa şi Sfântul Ştefan, s-a făcut întrebare despre Iisus Hristos, unii dintre cei prezenţi spuneau că este proroc, alţii, amăgitor, iar alţii că este Fiul lui Dumnezeu.
Atunci Sfântul Ştefan dintr-un loc înalt s-a adresat mulţimii, spunând: „Bărbaţi, fraţi, aflaţi pentru ce s-au înmulţit răutăţile între voi şi s-a tulburat tot Ierusalimul; fericit este omul care a crezut în Iisus Hristos, pentru că Acesta este cel Care a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi Preacurata Fecioară Maria, cea aleasă mai înainte de întemeierea lumii. Acesta neputinţele noastre le-a luat şi bolile noastre a purtat. Pe cei orbi i-a făcut să vadă, pe cei leproşi i-a curăţit şi dracii a izgonit”. (Vieţile Sfinţilor)
Mulţi dintre cei de faţă, neputând a spune ceva împotriva adevărului, s-au tulburat şi cuprinşi de ură au tocmit nişte bărbaţi, care iubeau minciuna, să spună că ar fi auzit pe Ştefan grăind cuvinte de hulă împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise.
Sfântul Apostol Ştefan le-a arătat însă, cu dovezi din Scripturi, că Legea Veche s-a împlinit prin Hristos şi că El este Mântuitorul cel aşteptat şi prezis de proroci, mustrându-i totodată pentru împietrirea inimii şi lipsa lor de credinţă.
Fiind condamnat la moarte, Sfântul Ştefan a fost scos din cetate şi ucis cu pietre, devenind astfel primul mucenic creştin, mărturisitor al lui Hristos. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
