Opera Națională Română Cluj-Napoca: Boema, doar pentru săli pline

Am ținut să revăd Boema, am ținut din mai multe motive, toate egale ca importanță. Am pornit de la faptul că Boema este, prin realizarea artistică (regie Mihaela Sandu-Bogdan, scenografie Dragoș Moldovan, design video Luca Attili, cor-Corneliu Felecan, cor Junior VIP-Anca Mona Mariaș, dirijor David Crescenzi; soliști: Tatiana Lisnic, Hector Lopez, David Pogana, Manuela Barna Ipate, Cristian Hodrea, Cornel Huțanu, Cezar Baltag, SimonfiSandor, Petre Burcă, Alexandru Potopea, Tudor Demeter) spectacolul doar pentru săli pline, sold-out ca să folosesc sintagma cunoscută deja. Plusul vine de acțiunea propriu-zisă, din plasarea ei într-un mediu și într-o zonă a Parisului cu o vechime apreciabilă, Cartierul Latin (cafenele, baruri, restaurante, Teatrul Odeon, instituții de învățământ superior, muzee, mansarde ieftine cu secole în urmă, scumpe în zilele noastre), spațiu cu cu vizibilitate și impact. Caracterele-filosofi, pictori, scriitori, muzicieni, croitorese, barmani…-fac parte din acea categorie de care te atașezi imediat, empatizezi cu ele, le urmărești evoluția marcată de iubiri, trădări, gelozii, despărțiri și reveniri, prietenii. Puccini le integrează mediului, construindu-le cu atenție, de aici și apropierea imediată cu ele.

Compusă între 1893 și 1895, cu premiera în 1 februarie 1896, Boema, reiau ideea, face săli pline. Am vorbit despre acțiune și plasarea ei, trebuie amintit și cel care i-a dat viață scenică, Puccini. Rămân și sunt memorabile duetele Mimi-Rodolfo(debut al lor cu două arii, Che gelida manina, respectiv Si, mi chiamano Mimi, apoi O soavefanciulla, Sono andati?), aria Musettei (Quando m en vo), Colline (Vecchia zimarra), duetul Marcello-Mimi (Rodolfo m ama), cvintetul La Commedia e stupenda, dar și Rodolf0-Marcello (Marcello, finalmente!), scenele în ”4” (Rodolfo, Schaunard, Colline, Marcello), momente muzicale cuceritoare, bine transpuse vocal-scenic.

Tatiana Lisnic a fost o încântare. Voce frumoasă, frazare elegantă, stil și discernământ interpretativ, sunt doar câteva dintre calitățile care au impus-o pe importante scene lirice (Scala, Opera Bastille, Royal Opera House Covent Garden Londra, San Diego Opera, Staatsoper Berlin și Viena…). O vom revedea în foarte scurt timp, 31 ianuarie, în Nunta lui Figaro, tot pe scena Operei naționale clujene. Manuela Barna Ipate (naturalețe și sensibilitate în Musetta: două atitudini diferite, când iubitoare, când aspră) face parte din noua generație de artiști, o bucurie și o plăcere să o asculți. Cu doar două zile înainte de Boema, am în vedere data de vineri 17 ianuarie, am ascultat-o și în Carmina Burana la Filarmonică alături de Ștefan von Korch și Mihai Damian, dirijor David Crescenzi, vocal-simfonic de ținut minte mulți ani de acum înainte. Am amintit de David Crescenzi, mă întreb de unde atâta energie. Săptămâna trecută a fost un veritabil tur de forță între repetiții la Filarmonică și la Operă, apoi concertul propriu-zis, opera duminică seara, de apreciat efortul și calitatea actului dirijoral în ansamblu. De data aceasta, cu mențiunea ce vizează contribuția generoasă a Orchestrei și Corului ONR Cluj.

Reușita la Boema poartă amprenta experimentațilorHector Lopez/Rodolfo, Cristian Hodrea/Schaunard, Simonfi Sandor/Benoit, Petre Burcă/Alcindoro, dar și cei care sunt deja certitudini bine integrate ansamblului ONR-David Pogana/Marcello, Cornel Huțanu/Colline, Cezar Baltag/Parpignol.

În fine, trebuie amintit și faptul că Opera Națională clujeană a fost distinsă recent, la Gala MUSICRIT, cu Premiul de Excelență pentru management. Și atunci vorbim despre Opera Aperta, Verum Solitus Vocal Competition, Studioul Lya Hubic, Balul Operei (la 1 martie anul acesta). Vorbim și despre Revelația Anului 2024, tot la MUSICRIT, prin baritonul Mihai Damian (angajat al ONR Cluj), avem imaginea teatrului liric în care cuvântul de ordine este și rămâne și pe viitor, calitatea, calitatea actului artistic. De care ne-am bucurat și duminică seara.