Program dens, agendă încărcată, activitate neîntreruptă pentru actorul Marius Bodochi, pe capul căruia mai atârnă și responsabilitățile directorului artistic al Teatrului Național din București. Între spectacolul cu piesa Punct. Și de la capăt de la București din 30 septembrie și cel de la Iași din 2 octombrie, în care joacă alături de Maia Morgenstern, actorul îndrăgit de clujeni și-a găsit timp să poposească o seară la Cluj, invitat de actrița Narcisa Pintea pentru a participa la o întâlnire cu publicul. Cu atâtea drumuri prin țară, turnee, participări la festivaluri și alte evenimente, îndrăgitul actor reiterează statutul itinerant, străvechi al actorului dintotdeauna deplasându-se din oraș în oraș spre a aduce bucurii celor interesați să-l privească. Reale bucurii și nostalgii a adus Marius Bodochi clujenilor în cadrul proiectului Față-Verso. O poveste de teatru inițiat de Narcisa Pintea, proiect ajuns la a treia ediție, după anterioare întâlniri cu Petre Băcioiu și Catrinel Dumitrescu.
Deși se dovedește a fi un neobosit navetist, dotat cu o uriașă forță de muncă, mereu călătorit spre centre culturale ca mesager al teatrului, Marius Bodochi nu-și arată vârsta și nu dă semne că ar fi obosit. Dimpotrivă, debordează de vitalitate și energie. Invitat ca să evoce mai ales anii în care a fost angajatul Teatrului Național din Cluj (1985 – 1996), depănarea amintirilor s-a extins, desigur, și la alte perioade. Dar cele mai productive, intense și numeroase creații în cariera sa sunt perioadele de la TNC și TNB. În dialogul dintre Narcisa Pintea și invitat a intervenit la un moment dat și Mihai Măniuțiu, directorul instituției, care l-a distribuit în numeroase spectacole, subliniind marea generozitate a talentatului actor și profundul său devotament pentru arta scenei. Din discuții, mi-am amintit de suita rolurilor excepționale precum Alfredo din Regina Mamă de Manlio Santanelli, regia Mona Chirilă, Henrik II din piesa istorică Beckett de Jean Anouilh în regia lui Victor Ioan Frunză, Marat din Marat-Sade de Peter Weiss, regia tot Victor Ioan Frunză sau El din comedia Nu sunt turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu în regia lui Andrei Mihalache. Un mare succes a fost Constantin din montarea-feerie a lui Mihai Măniuțiu Săptămâna luminată, o mare realizare a teatrului clujean la vremea aceea. Sunt doar câteva, dar realmente memorabile. Ele s-au sedimentat în memoria mea ca și în memoria multor spectatori, prezenți la întâlnire sau nu. Ele fac parte din arhiva sentimentală a fiecăruia. Rolurile acestea, de fapt o mare varietate de roluri, l-au consacrat definitiv ca pregnantă personalitate a scenei românești. Cele realizate la TNB îmi sunt mai puțin cunoscute, dar cronicile citite vorbesc despre faima și consistența creațiilor de dată recentă. Marius Bodochi este o prezență vie, de mare clasă în lumea teatrului actual. Deși a vorbit, cum era și firesc, despre trecutul său și al activității sale în teatru, prețuitul actor (care urăște vedetismul; a spus-o de mai multe ori) privește spre viitor, spre proiectele sale, dar trăiește puternic ancorat în prezent, căci teatrul, spune el, nu e nici trecut, nici viitor, ci prezentul a ceea ce se întâmplă pe scenă. Deopotrivă pentru actor și spectator. Împreună sub cupola magică a teatrului.
Întâlnirea Față-Verso din 1 octombrie 2024 a fost agrementată, după obiceiul casei, cu imagini proiectate pe fundal din spectacolele amintite și cu omagieri înregistrate, venite din partea colegelor Catrinel Dumitrescu, Ramona Dumitrean și Ofelia Popii, fosta lui studentă (din perioada când a fost profesor). Tot ca de obicei, atmosfera de caldă comuniune a fost întreținută de cvartetul de coarde format din Diana Man (vioară), Silvia Ghermet (vioară), Cristian Suărășan (violă) și Daniel Demian (violoncel), conducerea muzicală: Rareș Muthu.
Adrian Țion
