Marele sculptor român Gheza Vida va fi omagiat cu ocazia împlinirii a 112 de la naștere printr-un eveniment ce va avea loc în 28 februarie, începând cu ora 12, la Biblioteca Județeană „Petru Dulfu” din Baia Mare. Manifestarea este organizată de Academia Română, Consiliul Județean Maramureș, Primăria Baia Mare, Asociația Ars Transsilvaniae România și Muzeul Memorial Gheza Vida.
În cadrul manifestării, vor fi evocate personalitatea sculptorului Gheza Vida, valoarea operei şi activitatea pe care a avut-o cel mai mare sculptor al Maramureșului. Vor vorbi PS Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, Gabriel Zetea, președintele Consiliului Județean Maramureș, Doru Dâncuș, primarul municipiului Baia Mare, dr. Teodor Ardelean, Daniela Ciută, președinte al ASTRA Carei, dr Tiberiu Alexa, Veronica Vancea-Muzeul Vida și academicianul Marius Porumb, reputat cercetător în domeniul istoriei artei.
Programul cuprinde și un moment muzical susținut de MARAMUSIC, coordonat de prof. Carmen Augustin. De asemenea, în acest context, în holul bibliotecii va fi organizată expoziția „Portrete Vida de prietenii săi artiști”. A doua zi, sâmbătă, 1 martie, la Catedrala Ortodoxă din Baia Mare va fi oficiat parastasul de pomenire a marelui artist maramureșean și a familiei acestuia.
Gheza Vida a început să sculpteze încă din tinerețe, mai întâi personaje din lumea satului maramureșean sau inspirate din viața minerilor, manifestând o puternică comuniune și admirație față de arta populară, care îi va fi un permanent izvor de inspirație. Atmosfera artistică de la Baia Mare l-a influențat încă din 1932, frecventând atelierul pictorului Sandor Ziffer, care mereu afirma că Vida va avea un strălucit viitor. Debutul artistic și expozițional are loc în 1937 la Baia Mare, când expune două sculpturi (Miner și Țăran legat de stâlp), lucrările fiind elogiate în presa locală. În toamna aceluiași an pleacă spre Spania unde participă ca voluntar în Armata republicană. Traversează întreaga Europă și se întoace la Baia Mare în 1941, orașul împreună cu întregul Maramureș fiind, în urma Dictatului de la Viena, sub ocupație horthystă. Fiind român și având cetățenie română, a fost atent supravegheat de poliție, fiind de trei ori concentrat în detașamentele de muncă forțată din Ungaria. În timpul șederii la Budapesta urmează cursurile Academiei de Belle-Arte (1942-1944), având ca profesor pe Jenö Bori. După eliberarea de sub ocupația horthystă, Vida s-a înrolat voluntar în Armata Română, luptând pe frontul antihitlerist.
Revenind după război acasă la Baia Mare, Gheza Vida sculptează și participă la expoziții începând cu anul 1946 la Cluj, iar în 1948 expune la Expoziția regională a Transilvaniei grupul statuar Dans oșenesc și Buciumașul, lucrări ce în decembrie același an au fost expuse la București la Palatul Republicii, fiind admirate și apreciate elogios de critica de specialitate.
„În sculptura în lemn, Gheza Vida este, alături de Brâncuși și Ladea, cel mai apropiat de linia tradiției populare, iar Dans Oșenesc, cioplit dintr-un trunchi de copac de către Vida, este una din pilduitoarele înfăptuiri în acest material” (Petre Comarnescu, 1958).
În anii următori artistul participă la numeroase expoziții personale și colective din țară (Baia Mare, Cluj Napoca, Brașov, Satu Mare, București) și în străinătate (Bienala internațională de la Veneția, Moscova, Cairo, Alexandria, Damasc, Bratislava, Berlin, Praga, Budapesta, Sankt Petersburg, Sofia, Paris, Varșovia, Belgrad, Helsinki, Bologna, Torino, Roma, Londra, Haga, Oslo, Bruxelles).
În 1964 se inaugurează, la Carei, Monumentul Ostașului Român, operă datorată sculptorului Gheza Vida, care a colaborat cu arhitectul Anton Dâmboianu, grandiosul complex monumental fiind o realizare de excepție a artei monumentale de for public din România.
Opera maestrului Vida, sculpturile sale de o remarcabilă vigoare, înfățișează adesea personaje în atitudini genuine din viața cotidiană a maramureșenilor (La fân, Odihna, Horitoarea, Țărancă cu coșul, Cap de țăran, Butimanul, Tropotita, Dans oșenesc, Veselia, Recolta, Miner cu lămpaș, Mineri, Miner citind, Copil cu pasăre, Copil mâncând, Muncitor forestier, Femeie împovărată), precum și personaje și secvențe ale istoriei românești (Horia, Cloșca și Crișan, Balada lui Pintea, Pintea Grigore judecând un boier, Dragoș Vodă, Menumorut, Voievodul Gelu, Bogdan Vodă, Răscoala). Un mare grup de sculpturi au o bogată încărcătură metaforică, fiind inspirate din universul mitic maramureșean (Omul apelor, Omul dintre focuri – Foca, Omul nopții, Omul pădurii, Cușma dracului, Mărțoaia, Vâlva minelor, Varvara, Carnaval, Botejunea de pe Iza).
Cioplit mai întâi în lemn în 1966, Monumentul țăranilor martiri de la Moisei a fost transpus în piatră în 1972, despre care criticul Constantin Prut scria că monumentalul complex este „o sinteză a spiritualității românești atingând acea tensiune unică la care s-a afirmat vocația ordinii, a echilibrului psihic și cosmic, a locului impregnat decisiv de umanitate, de sanctuarele dacice sau din spațiile brâncușiene”.
Foto: Făclia de Cluj.
Articolul Marele sculptor român Gheza Vida, omagiat la 112 de la naștere apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
